Efectul anxiolitic al naturii asupra anxietății

E

Introducere: Articolul de față subliniază rolul naturii în diminuarea anxietății și își propune să ofere o serie de explicații pentru relația dintre cele două concepte. Puține studii explică mecanismul ce ilustrează relația dintre cele două concepte, iar intervențiile psihologice propuse au o serie de limite și precondiții necesare derulării acestora. Mecanismul prin intermediul căruia natura acționează împotriva dezvoltării tulburărilor mintale rămâne, însă, insuficient explorat. 

Cuprins:

Există două tendințe în literatura de specialitate în ceea ce privește relația dintre natură și anxietate. Prima dintre acestea se axează asupra efectului anxiolitic al practicării unui sport în natură, iar cea de-a doua subliniază legătura dintre a fi conectat cu natura și anxietatea. Martyn & Brymer (2016) au ilustrat că indivizii care sunt conectați la natură prezintă niveluri ale anxietății mai scăzute. Conexiunea experiențială cu natura pare a avea un efect anxiolitic mai puternic chiar și în cazul practicării unui sport în aer liber (Lawton et al., 2017). Autorii au mai descoperit că practicarea unui sport în aer liber prezice un nivel scăzut de anxietate, pe când practicarea acestuia într-un spațiu închis prezice simptome somatice ale anxietății (Lawton et al., 2017). Totodată aceștia susțin că natura are capacitatea de a acționa asupra psihicului uman în așa măsură încât poate avea efecte anxiolitice. Astfel, conexiunea cu natura are legătură în reducerea anxietății ca trăsătură și stare (Martyn & Brymer, 2016).

Studiul derulat de Nguyen și Brymer (2018), care au utilizat un design intra-grup pentru a stabili eficiența intervenției imageriei ghidate asupra anxietății, a arătat faptul că aceasta și-a dovedit eficiența în diminuarea nivelului de anxietate (Nguyen & Brymer, 2018). Posibila explicație pentru acest rezultat este faptul că intervenția bazată pe imagerie ghidată ar ajuta la diminuarea ruminației (Bratman et al., 2015). Limita intervenției este nivelul de mindfulness al participanților, aceștia par a fi mai receptivi față de persoanele care au un nivel scăzut al mindfulness-ului, deoarece cei dintâi sunt mai predispuși spre a acorda o atenție mai mare stimulilor prezentați în timpul intervenției.

Bratman și colaboratorii (2015) au arătat că plimbările în natură cu durata de 90 de minute au ajutat la scăderea nivelului de ruminație și la reducerea activității neuronale la nivelul cortexului prefrontal subgenual. Aceasta reprezintă o zonă a creierului asociată cu un risc mare de a dezvolta tulburări mintale. Explicația oferită pentru acest rezultat este că indivizii tind să selecteze din mediul natural elemente pe care să le transforme în instrumente pentru transformarea emoțiilor negative în stări emoționale pozitive. Însă nu toate mediile naturale au un efect anxiolitic asupra psihicului uman. Cercetătorii au arătat că mediile care au caracteristici estetice plăcute și sunt lipsite de zgomote prezintă un efect anxiolitic mai puternic (Herzog, 2003).

O altă explicație pentru descrierea relației dintre natură și anxietate este oferită de o perspectivă evoluționistă denumită ipoteza biofiliei. Astfel, biodiversitatea dintr-o zonă poate semnala existența resurselor vitale esențiale supraviețuirii, ceea ce ar crea o corelație pozitivă între natură și o viață prosperă (Wood et al., 2018). Mai exact, indivizii care petrec timpul în natură realizează o evaluare a resurselor existente în mediu, proces care declanșează activitatea autonomă parasimpatică a creierului, ducând astfel la experimentarea unui set de emoții pozitive (Ulrich, 1983 citat în Brancato et al., 2022). Probabil că nivelul de anxietate al indivizilor este diminuat în urma timpului petrecut în natură datorită acestei explicații. De asemenea, contactul cu natura permite distanțarea de factorii sau experiențele de viață ce produc distres psihologic sau au potențial anxiogen, asigură o explorare expansivă a mediului, traducându-se într-o experiență înfloritoare sau cu efecte reparatoare (Brancato et al., 2022). Pe de altă parte, congruența dintre natură și individ, cât și gradul de fascinație pe care mediul îl suscită determină efectele benefice ale naturii asupra anxietății (Brancato et al., 2022). Wood și colaboratorii (2018) au subliniat faptul că un mediu natural are efecte anxiolitice mai puternice cu cât nivelul de biodiversitate este mai ridicat.

Nu numai plimbările în natură ajută la diminuarea simptomelor de anxietate, ci și grădinăritul. Gerdes și colaboratorii (2022) au derulat un studiu cu un eșantion compus din 1134 persoane, cu vârsta cuprinsă între 18-89 de ani, dintre care 85% petreceau cel puțin 3 ore în ultimele 2 săptămâni grădinărind, iar 49% petreceau mai mult de 8 ore. Participanții care alegeau să desfășoare grădinăritul pe o perioadă mai lungă de 8 h au raportat niveluri mai scăzute de anxietate comparativ cu grupul cre petrecea 1-2 ore grădinărind (Gerdes et al., 2022). Autorii susțin că această activitate era desfășurată de participanți pentru a transforma grădinăritul în mecanism de coping pentru limitarea distresului psihologic cauzat de anxietate. Așa cum precizează Jehlička și colaboratorii (2019), grădinăritul reprezintă un răspuns adaptativ în perioade de criză, ce ajută la dezvoltarea rezilienței si diminuarea nivelului de stres. Însă, Gerdes și colaboratorii nu au reușit să deslușească mecanismul ce explică relația dintre grădinărit și anxietate.

Concluzii:

Probabil că, la momentul actual, singura explicație plauzibilă pentru a ilustra faptul că petrecerea timpului în natură se asociază cu niveluri mai scăzute ale anxietății este ipoteza biofiliei. Aceasta subliniază faptul că oamenii se nasc cu instinctul de a căuta interacțiunea cu natura și de a se afilia cu biodiversitatea habitatului ales, ceea ce ar putea da naștere la o serie de emoții pozitive. Date fiind acestea, natura poate fi considerată un aliat și un factor terapeutic valoros pentru persoanele care prezintă simptome de anxietate. 

Resurse bibliografice:

Brancato, G., Van Hedger, K., Berman, M. G., & Van Hedger, S. C. (2022). Simulated nature walks improve psychological well-being along a natural to urban continuum. Journal of Environmental Psychology, 81, 1-30.

Bratman, G. N., Hamilton, J. P., Hahn, K. S., Daily, G. C., & Gross, J. J. (2015). Nature experience reduces rumination and subgenual prefrontal cortex activation. Proceedings of the national academy of sciences, 112(28), 8567-8572.

Gerdes, M. E., Aistis, L. A., Sachs, N. A., Williams, M., Roberts, J. D., & Rosenberg Goldstein, R. E. (2022). Reducing Anxiety with Nature and Gardening (RANG): Evaluating the Impacts of Gardening and Outdoor Activities on Anxiety among US Adults during the COVID-19 Pandemic. International Journal of Environmental Research and Public Health, 19(9), 1-20.

Herzog, T. R., Maguire, P., & Nebel, M. B. (2003). Assessing the restorative components of environments. Journal of environmental psychology, 23(2), 159-170.

Jehlička, P., Daněk, P., & Vávra, J. (2019). Rethinking resilience: home gardening, food sharing and everyday resistance. Canadian Journal of Development Studies/Revue canadienne d’études du développement, 40(4), 511-527.

Lawton, E., Brymer, E., Clough, P., & Denovan, A. (2017). The relationship between the physical activity environment, nature relatedness, anxiety, and the psychological well-being benefits of regular exercisers. Frontiers in psychology, 8, 10-58.

Martyn, P., & Brymer, E. (2016). The relationship between nature relatedness and anxiety. Journal of health psychology, 21(7), 1436-1445.

Nguyen, J., & Brymer, E. (2018). Nature-based guided imagery as an intervention for state anxiety. Frontiers in Psychology, 9, 18-58.

Nguyen, J., & Brymer, E. (2018). Nature-based guided imagery as an intervention for state anxiety. Frontiers in Psychology, 9, 1-10.

Wood, E., Harsant, A., Dallimer, M., Cronin de Chavez, A., McEachan, R. R., & Hassall, C. (2018). Not all green space is created equal: Biodiversity predicts psychological restorative benefits from urban green space. Frontiers in psychology, 9, 1-13.

Autor: Rebeca Andreescu, masterandă psihologie clinică, consiliere psihologică și psihoterapie, licențiată în psihologie

Rebeca Andreescu

Add comment

Arhivă Ediții

Pagina de Facebook APR