În era internetului și odată cu proliferarea tehnologiilor de ascultare, muzica are o distribuție și o integrare globală fără precedent în viața oamenilor. Este o sursă de experiențe intense intime și solitare, dar și publice și colective; de la ascultarea cu smartphone-ul și căștile, la podcast și evenimente live pe scară largă.
Muzica nu doar reglează starea de spirit, ci și promovează dezvoltarea și menținerea empatiei și înțelegerii sociale, afirmă cercetările din acest domeniu. Pentru a îndeplini acest scop, în revizii ale studiilor și nu numai de mai jos, cercetătorii au investigat pe larg efectul antrenamentului muzical intensiv asupra dezvoltării empatiei.
Empatie și comportament prosocial – scurte considerații
Empatia este importantă pentru bunăstare și indispensabilă în viața socială, fiind necesar să se dezvolte strategii de îmbunătățire a empatiei și a comportamentelor prosociale (Clarke et al., 2015).
Este un construct multidimensional care se referă la comportamentele prosociale și la altruism atât în rândul adulților, cât și al copiilor (Wu et.al., 2021). Empatia a fost considerată un predictor al comportamentelor prosociale (Roberts și Strayer, 1996), având efecte stabile în timp. S-a sugerat că nivelurile de empatie corelează cu dezvoltarea comportamentelor agresive și violente. Nivelurile mai scăzute de empatie cresc dezvoltarea agresivității manifeste și relaționale, în timp ce nivelurile mai ridicate de empatie scad șansele de apariție în privința actelor violente (van Hazebroek et al., 2017; Arufe-Giraldez et al., 2019).
Ca una dintre intervențiile comportamentale, muzica este capabilă să promoveze dezvoltarea și menținerea empatiei și înțelegerii sociale prin componentele sale afective, cognitive și sociale puternice (Clarke et al., 2015).
Mecanisme psihologice ale efectului antrenamentului muzical în dezvoltarea empatiei
S-a descoperit că la baza efectului antrenamentului muzical în dezvoltarea empatiei stau mecanisme emoționale și cognitive distincte la adulții tineri și de vârstă mijlocie (N = 80) (Castro și Lima, 2014).
Studiile citate în acest articol ajută la clarificarea mecanismelor care stau la baza efectului antrenamentului muzical în dezvoltarea empatiei. Empatia se construiește prin procese similare celor implicate în interpretarea muzicii, inclusiv împărtășirea experiențelor afective, imitarea și colaborarea (Rabinowitch et al., 2012).
Activitățile muzicale sunt eficiente în îmbunătățirea funcției executive a copiilor de 3–4 ani (Bowmer et al., 2018) și a competenței sociale la copiii și adolescenții cu deficite sociale (Greenberg și colab., 2015). Având în vedere că există studii care raportează corelații puternice între funcția executivă/competența socială și dezvoltarea empatiei, se sugerează, de asemenea, un rol esențial al pregătirii muzicale în dezvoltarea empatiei. Mai important, se pare că vârsta de început a pregătirii muzicale este importantă în dezvoltarea empatiei (Wu et.al., 2021).
Pe lângă empatie, adulții cu pregătire muzicală profesională au o sensibilitate sporită la emoții în timpul vorbirii în comparație cu non-muzicienii (Kraus și Chandrasekaran, 2010).
Recent, un număr mare de studii au descoperit mecanisme emoționale și cognitive distincte care stau la baza efectului antrenamentului muzical în dezvoltarea empatiei. În timpul practicii muzicale, copiii dezvoltă abilități afective și cognitive necesare funcțiilor de competență empatică (Woo et. al, 2021).
Pe de altă parte, s-a găsit o asociere pozitivă între pregătirea muzicală și abilitățile emoționale care ar putea fi o consecință a nivelurilor ridicate de funcționare cognitivă în rândul copiilor pregătiți muzical (Schellenberg și Peretz, 2008). Antrenamentul muzical este o sarcină solicitantă care dezvoltă abilități senzoriale și motorii sofisticate (Zatorre et al., 2007). Acestea oferă o bază neurocognitivă pentru expresia facială, mișcările și emoțiile celorlalți (Cross et al., 2012). Totuși, există limite în privința extrapolării rezultatelor.
Schimbările structurale și funcționale ale creierului asociate cu antrenamentul muzical sprijină dezvoltarea creierului empatic
Cercetarea imagistică a creierului a contribuit foarte mult la înțelegerea bazelor neuronale asociate cu antrenamentul muzical. Dintr-o perspectivă evoluționistă, muzica probabil s-a asociat cu sistemele neuronale care au evoluat pentru a ne ajută să împărtășim sentimentele altora și să navigăm în lumea noastră socială (Wallmark et al., 2018). Deși modificările structurale și funcționale ale creierului asociate cu antrenamentul muzical nu garantează un impact semnificativ asupra empatiei, sugerează o posibilă asociere pozitivă între antrenamentul muzical și dezvoltarea creierului empatic (Wu et al., 2020). Din nou, se recomanda scepticism în generalizarea datelor.
Pentru a examina asocierile dintre modificările dezvoltării creierului și antrenamentul muzical, Hudziak și colab. (2014) au folosit date longitudinale din studiul amplu NIH-IRM privind dezvoltarea normală a creierului și au arătat că acei copii sănătoși în curs de dezvoltare care cântă la un instrument muzical au prezentat modificări mai rapide ale grosimii cortexului în zonele asociate cu planificarea și coordonarea motorie în comparație cu copiii care nu au cântat la un instrument muzical. Cu toate acestea, se poate argumenta că diferențele de grup ale modificărilor grosimii corticale sunt atribuite în principal diferențelor preexistente dintre cele două grupuri, deoarece nu au fost obținute date pre-antrenament în acest studiu. După 15 luni de pregătire muzicală, copiii din grupa instrumentală au prezentat modificări structurale, inclusiv creșterea densității substanței cenușii în zonele auditive și motorii primare și creșterea volumului corpului calos, în timp ce aceste modificări nu au fost observate la copiii care nu au primit. pregătire muzicală (Hyde et al., 2009).
Potențialul muzicii de a produce schimbări sociale
Poate muzica să afecteze schimbările sociale? Aceasta este o întrebare complexă deoarece atât muzica, cât și schimbarea socială, există în forme multiple și în contexte diverse. Ce tipuri de muzică provoacă schimbări sociale și ce tipuri de schimbări sociale sunt generate de muzică sunt întrebări care merită o investigație empirică sistematică. Abordarea acestor întrebări poate avea beneficii importante pentru promovarea societății și pentru dezvăluirea aspectelor importante ale conexiunii umane cu muzică. Mai multe studii au început să exploreze astfel de întrebări, așa că este util în această etapă să facem o pauză și să luăm în considerare ce se înțelege de fapt prin schimbare socială și care sunt procesele cognitive și emoționale care stau la baza răspunsurilor și comportamentului muzical, care este scopul acestei revizii interdisciplinare (Rabinowitch și Tal-Chen, 2020).
Comportamentul social apare sub diferite forme (de exemplu, colaborare, ajutor) și contexte (de exemplu, diadă, grup, comunitate). În același timp, implicarea în muzică implică o varietate de comportamente (de exemplu, sincronizarea).
De asemenea, muzica joacă un rol fundamental în formarea legăturilor sociale umane, iar autorii cărții „Muzică, empatie și înțelegere culturală” sunt de acord cu opinia că muzica are o capacitate unică de a ajuta oamenii să se conecteze unii cu ceilalți (Clarke et.al, 2015).
Direcții de cercetare viitoare
Pentru a înțelege mai bine modul în care aceste comportamente muzicale și sociale diferite interacționează și pentru a produce cercetări de înaltă calitate în acest domeniu, este necesar să se efectueze mai multe investigații ale asocierilor dintre muzică și schimbarea socială. O astfel de agendă de cercetare va include o deconstrucție aprofundată a muzicii în elementele sale esențiale și, ulterior, poate implica o reconstrucție a componentelor cele mai relevante din punct de vedere social în forme noi de muzică (Rabinowitch și Tal-Chen, 2020).
Există o preocupare tot mai mare cu privire la reproductibilitatea cercetării științifice, iar cercetarea în neuroimagistică suferă de multe caracteristici despre care se crede că conduc la niveluri ridicate de rezultate false. Ar fi utile și replicări pre-înregistrate ale efectelor descoperite anterior (Poldrack et. al., 2017).
De asemenea, pregătirea muzicală intensivă în copilărie poate crește nivelurile de empatie, iar cercetarea aplicată este necesară pentru a optimiza strategia de formare înainte de implementarea educației muzicale în reglarea empatiei. Mai mult, sunt necesare studii longitudinale viitoare pentru a înțelege mai bine mecanismele neuronale care stau la baza efectului cauzal al antrenamentului muzical asupra dezvoltării empatiei. Aceste descoperiri au implicații importante pentru înțelegerea dezvoltării creierului empatic și pentru îmbunătățirea comportamentelor prosociale (Wu et al., 2021).
Semnal de alarmă la adresa credibilității rezultatelor studiilor din neuroștiințe
Datorită faptului că multe dintre studiile citate în acest articol sunt studii neuroștiințifice, sunt necesare următoarele rânduri despre limitele acestora.
În prezent, vedem progrese fantastice în ceea ce privește modalitățile de a studia creierul uman (Imagistica prin rezonanță magnetică, magnetoencefalografia, electroencefalografia etc.) și avem o perspectivă asupra proceselor cerebrale, dar au dus și la dificultățile metodologice și etice. A spune că nu există decât o singură modalitate de a analiza un set de date neuroimagistice este o subestimare; putem spune cu încredere că există multe mii de moduri de a face asta (Carp și Joshua, 2012).
În ultimii ani s-a înregistrat o creștere a semnalelor alarmante privind lipsa de replicabilitate în neuroștiință, psihologie și alte domenii conexe. Pentru a evita o criză larg răspândită în cercetarea în neuroimagistică și pierderea, în consecință, a credibilității în ochii publicului, trebuie să îmbunătățim modul în care practicăm știința. Articolul “A Practical Guide for Improving Transparency and Reproducibility in Neuroimaging Research” își propune să fie un ghid practic pentru cercetători în orice etapă a carierei lor, care îi va ajuta să își facă cercetarea mai reproductibilă și mai transparentă, minimizând în același timp efortul suplimentar pe care acest lucru l-ar putea necesita (Gorgolewski et. al, 2016).
Concluzii:
Studiile au arătat că atunci când oamenii ascultă muzică, emoțiile lor fluctuează, iar efectul este de a le schimba comportamentul; diferitele limbi, tempo-uri, tonuri și niveluri sonore ale muzicii pot provoca efecte diferite asupra emoțiilor, activităților mentale și reacțiilor fizice.
Cercetarea imagistică a creierului a contribuit foarte mult la înțelegerea bazelor neuronale asociate cu antrenamentul muzical și a posibilei conexiuni a acestuia cu dezvoltarea creierului empatic.
Antrenamentul muzical ar putea induce modificări ale creierului în ce privește volumul, grosimea și suprafața materiei cenușii la copiii de vârstă școlară, iar aceste modificări nu pot fi atribuite diferențelor biologice preexistente.
Limitările metodologice din studiile citate mai sus, cum ar fi mărimea eșantioanelor mici spre medii, conceptualizarea precară a variabilelor și dificultatea generalizării concluziilor, sunt doar provocări pentru viitor și nicidecum motive pentru desconsiderarea subiectului.
Pentru mai multe detalii este recomandată parcurgerea referințelor bibliografice.
Referințe:
Arufe-Giraldez, V., Zurita-Ortega, F., Padial-Ruz, R., and Castro-Sanchez, M. (2019). Association between level of empathy, attitude towards physical education and victimization in adolescents: a multi-group structural equation analysis.Int. J. Environ. Res. Public Health16:2360. doi: 10.3390/ijerph16132360
Bowmer, A., Mason, K., Knight, J., and Welch, G. (2018). Investigating the impact of a musical intervention on preschool children’s executive function.Front. Psychol.9:2389. doi: 10.3389/fpsyg.2018.02389
Carp, Joshua. “On the Plurality of (Methodological) Worlds: Estimating the Analytic Flexibility of FMRI Experiments.” Frontiers in Neuroscience, vol. 6, 2012. DOI.org (Crossref), https://doi.org/10.3389/fnins.2012.00149.
Castro, S. L., and Lima, C. F. (2014). Age and musical expertise influence emotion recognition in music. Music Percept.32, 125–142. doi: 10.1525/mp.2014.32.2.125
Clarke, Eric, et al. “Music, Empathy and Cultural Understanding.”Physics of Life Reviews, vol. 15, Dec. 2015, pp. 61–88.DOI.org (Crossref), https://doi.org/10.1016/j.plrev.2015.09.001.
Cross, I., Laurence, F., and Rabinowitch, T.-C. (2012). “Empathy and creativity in group musical practices: towards a concept of empathic creativity,” inThe Oxford Handbook of Music Education. eds. G. E. Mcpherson and G. F. Welch (Oxford: Oxford University Press), 336–353.
Greenberg, D. M., Rentfrow, P. J., and Baron-Cohen, S. (2015). Can music increase empathy? Interpreting musical experience through the empathizing-systemizing (E-S) theory: implications for autism.Empir. Musicol. Rev.10, 80–95. doi: 10.18061/emr.v10i1-2.4603
Gorgolewski, Krzysztof J., and Russell A. Poldrack. “A Practical Guide for Improving Transparency and Reproducibility in Neuroimaging Research.” PLOS Biology, vol. 14, no. 7, July 2016, p. e1002506. DOI.org (Crossref), https://doi.org/10.1371/journal.pbio.1002506.
Hudziak, J. J., Albaugh, M. D., Ducharme, S., Karama, S., Spottswood, M., Crehan, E., et al. (2014). Cortical thickness maturation and duration of music training: health-promoting activities shape brain development.J. Am. Acad. Child Adolesc. Psychiatry53, 1153–1161. doi: 10.1016/j.jaac.2014.06.015
Hyde, K. L., Lerch, J., Norton, A., Forgeard, M., Winner, E., Evans, A. C., et al. (2009). The effects of musical training on structural brain development: a longitudinal study.Ann. N. Y. Acad. Sci.1169, 182–186. doi: 10.1111/j.1749-6632.2009.04852.x
Kraus, N., and Chandrasekaran, B. (2010). Music training for the development of auditory skills.Nat. Rev. Neurosci. 11, 599–605. doi: 10.1038/nrn2882
Roberts, W., and Strayer, J. (1996). Empathy, emotional expressiveness, and prosocial behavior.Child Dev.67, 449–470. doi: 10.2307/1131826
Poldrack, R., Baker, C., Durnez, J. et al. Scanning the horizon: towards transparent and reproducible neuroimaging research. Nat Rev Neurosci 18, 115–126 (2017). https://doi.org/10.1038/nrn.2016.167
Schellenberg, G., and Peretz, I. (2008). Music, language and cognition: unresolved issues.Trends Cogn. Sci.12, 45–46. doi: 10.1016/j.tics.2007.11.005
van Hazebroek, B. C., Olthof, T., and Goossens, F. A. (2017). Predicting aggression in adolescence: the interrelation between (a lack of) empathy and social goals.Aggress. Behav.43, 204–214. doi: 10.1002/ab.21675
Wallmark, Z., Deblieck, C., and Iacoboni, M. (2018). Neurophysiological effects of trait empathy in music listening.Front. Behav. Neurosci.12:66. doi: 10.3389/fnbeh.2018.00066
Wu, Xiao, and Xuejing Lu. “Musical Training in the Development of Empathy and Prosocial Behaviors.” Frontiers in Psychology, vol. 12, May 2021, p. 661769.DOI.org (Crossref), https://doi.org/10.3389/fpsyg.2021.661769.
Yan, Z., Hong, S., Liu, F., and Su, Y. (2020). A meta-analysis of the relationship between empathy and executive function.Psych. J.9, 34–43. doi: 10.1002/pchj.311
Mihaela Abagiu
Mihaela Abagiu este absolventă a Facultăţii de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei și a masterului Psihologia Sănătăţii - Cercetare Clinică şi Optimizare comportamentală, Universitatea din Bucureşti. Este interesată de psihologia bazată pe dovezi ştiinţifice , psihologia ca domeniu de studiu interdisciplinar și de mecanismele de adaptare ale omului, cu precădere în situații adverse de viața, mecanisme care se pot modela prin educare și autoeducare.