Traversând o perioadă marcată de tensiuni la nivel național și, mai ales, internațional, probabil mulți dintre noi am resimțit emoții negative sau confuzie și ne-am întrebat cum putem reduce stările de anxietate, tristețe și poate chiar depresie. Mulți au găsit o modalitate exemplară de a-și regla trăirile neplăcute, îndreptându-și atenția, energia și acțiunile spre cei aflați în suferință. În acest context, mi-am propus să „răsfoiesc” literatura de specialitate pentru a afla care sunt mecanismele aflate în spatele comportamentelor sociale și cum, prin intermediul acestora, ne putem sprijini sănătatea psihică, în timp ce îi ajutăm pe ceilalți, în situații de criză colectivă.
Lumea în care trăim este deseori definită de o serie de crize cu impact la nivel global, cum ar fi noile războaie, pandemiile, colapsurile financiare, războiul împotriva terorismului, schimbările climatice, dezastrele umanitare, sărăcia, precum și altele (Cottle, 2009). În fața unor astfel de circumstanțe negative, oamenii adoptă adesea comportamente sociale pozitive (Zaki, 2020). Compasiunea în contextul catastrofelor, așa cum o numește Zaki, este larg răspândită și apare pe fondul consecințelor negative lăsate de războaie, cutremure, atacuri teroriste, uragane și pandemii.
În sens restrâns, comportamentele prosociale sunt acțiuni de ajutorare direcționate către ceilalți, care se află în strânsă corelație cu reacțiile emoționale de milă sau simpatie (Sturmer et al., 2009). Încrederea, cooperarea, altruismul, grija, empatia sunt exemple de comportamente prosociale cu rol adaptativ, însă nu trebuie să excludem importanța necesității echilibrului între nevoile personale și nevoile celorlalți, „o abilitate fără de care relațiile umane ar eșua” (Marsh et al., 2021, p. 10).
Care sunt rădăcinile compasiunii?
Identitatea socială este unul dintre mecanismele identificate de psihologi și face referire la identificarea noastră cu mai multe grupuri față de care ne exprimăm, în general, prosocialitatea, loialitatea și grija față de membrii acestor grupuri (Zaki, 2020). Această identitate socială nu este rigidă, fiecare având un rol social în grupuri diferite, însă importanța grupului crește mai ales când obiectivele și rezultatele sunt comune (Zaki, 2020).
În contextul dezastrelor, coeziunea victimelor poate crește chiar și atunci când fac parte dintr-un grup de novo. „Străinii dintr-un autobuz care este bombardat ar putea experimenta un sentiment visceral, existențial de destin comun și, astfel, ar putea, brusc, să nu mai fie străini – și să devină în schimb colaboratori într-o luptă pentru viața lor” (Zaki, 2020, p. 588). Potrivit sursei menționate anterior, conexiunea emoțională este, de asemenea, o altă sursă de compasiune în contextul unei catastrofe, empatia fiind un predictor al comportamentului prosocial în diverse circumstanțe.
Comportamentele prosociale în contextul crizei colective
Rezultatele unei meta-analize, care cuprinde 16 studii, indică o creștere a mediei de cooperare și participare în comunitate după expunerea la actele violente ale războiului, această reacție opusă în fața violenței fiind numită de psihologi „creștere post-traumatică” (Bauer et al., 2016). Un alt studiu, realizat pe un eșantion de 300 de participanți din Burundi, o zonă marcată de un război civil între două grupuri etnice, arată rezultate similare: persoanele care au fost expuse unor niveluri mai mari de violență manifestă un comportament mai ridicat de sprijin (Voors et al., 2012). Tot în această direcție se înregistrează și rezultatele un studiu realizat pe un eșantion de 8000 de americani, care arată că în timpul crizei sanitare COVID-19, creșterea solidarității a crescut, indiferent de sex, vârstă, arie geografică sau afiliere politică (Cappelen et al., 2021). În același timp, psihologii au observat, contrar așteptărilor, și o creștere a acceptării inegalităților, punând pe seama întâmplării consecințele pandemiei asupra sănătății și economiei. Percepția conform căreia „Unii oameni au ghinion în materie de sănătate și se infectează sau au ghinion economic și devin șomeri sau suferă alte pierderi economice neprevăzute din cauza crizei” (p.5), ar putea determina oamenii să ofere mai puțin sprijin celor afectați de criză.
Care sunt beneficiile comportamentelor prosociale în perioadele de criză colectivă?
Potrivit lui Alvis et al., (2022), experiențele comune de traumă împărtășite de membrii comunității îi pot motiva pe oameni să se ajute reciproc pentru a face față suferinței, acest comportament prosocial derivând din percepția interdependenței între victimele unei experiențe de suferință similare și aceea a unui destin comun. De exemplu, în perioada pandemiei, manifestarea comportamentelor prosociale a fost corelată cu sentimentul de unitate și identificarea cu membrii comunității, fiind un predictor pentru sănătatea mintală și bunăstarea celor care îi sprijină pe ceilalți (Bowe et al., 2021).
Chiar dacă implicarea în comportamentele de ajutorare nu poate elimina complet efectele nocive ale stresului, totuși poate reduce impactul negativ al acestuia și poate fi o strategie de coping utilă pentru a face față situațiilor stresante cu care oamenii se confruntă, uneori, zilnic (Raposa et al., 2016). O altă cercetare derulată în perioada pandemiei indică o creștere a nivelului de satisfacție cu viața în rândul persoanelor implicate în comportamentele prosociale, ca urmare a reducerii emoțiilor negative (Espinosa et al., 2022). Acest tip de comportamente reprezintă, așadar, un mecanism social prin care oamenii reușesc să facă față în situații dificile, precum criza sanitară COVID-19, favorizând, totodată, nivelul satisfacției cu viața (Espinosa et al., 2022).
Un alt studiu relevant în acest sens este cel derulat de cercetători, în urma unui atac terorist în Berlin, în anul 2016, pentru a examina modul în care oamenii răspund în fața unor astfel de amenințări, analizând conținutul postărilor de pe Twitter cu privire la acest eveniment negativ (Fischer-Preßler et al., 2019). Utilizatorii acestei platforme au manifestat comportamente prosociale sau altruiste prin intermediul tweet-urilor, exprimându-și compasiunea față de familiile victimelor și empatia pentru persoanele afectate. Deoarece aceste atacuri pot declanșa reamintiri ale morții și pot fi percepute drept un atac împotriva viziunii asupra lumii care respectă democrația și valorile occidentale, argumentarea acestor perspective, exprimarea punctelor de vedere și validarea opiniilor pot contribui la reducerea nivelului anxietății, în contextul atacurilor teroriste (Fischer-Preßler et al., 2019).
Concluzii
Știința ne oferă, așadar, o perspectivă atipică în „lupta” cu emoțiile și trăirile negative, pe care mulți dintre noi, poate, le experimentăm în această perioadă marcată de tensiuni: ajutându-i pe cei din jurul nostru, ne ajutăm și pe noi. Comportamentul prosocial este, probabil, cea mai la îndemână pastilă pe care o avem în cazul apariției simptomelor de suferință emoțională, în perioadele de criză colectivă. Mai mult decât atât, acest medicament se eliberează fără prescripție medicală, asigurând doar manifestări benefice în planul sănătății psihice (e.g. reducerea impactului negativ al stresului și anxietății). Prin urmare, pentru o viață psihică sănătoasă se recomandă manifestarea cooperării, empatiei și sprijinului față de ceilalți!
Bibliografie
Cottle, S. (2009). Global crises in the news: Staging new wars, disasters and climate change. International Journal of Communication, 3, 24. https://ijoc.org/index.php/ijoc/article/view/473
Alvis, L. M., Douglas, R. D., Shook, N. J., & Oosterhoff, B. (2022). Associations between adolescents’ prosocial experiences and mental health during the COVID-19 pandemic. Current Psychology, 1-12. https://doi.org/10.1007/s12144-021-02670-y
Bauer, M., Blattman, C., Chytilová, J., Henrich, J., Miguel, E., & Mitts, T. (2016). Can war foster cooperation?. Journal of Economic Perspectives, 30(3), 249-74. https://www.aeaweb.org/articles?id=10.1257/jep.30.3.249
Bowe, M., Wakefield, J. R., Kellezi, B., Stevenson, C., McNamara, N., Jones, B. A., … & Heym, N. (2021). The mental health benefits of community helping during crisis: Coordinated helping, community identification and sense of unity during the COVID‐19 pandemic. Journal of Community & Applied Social Psychology. https://doi.org/10.1002/casp.2520
Cappelen, A. W., Falch, R., Sørensen, E. Ø., & Tungodden, B. (2021). Solidarity and fairness in times of crisis. Journal of Economic Behavior & Organization, 186, 1-11. https://doi.org/10.1016/j.jebo.2021.03.017
Espinosa, J. C., Antón, C., & MP, G. H. (2022). Helping Others Helps Me: Prosocial Behavior and Satisfaction With Life During the COVID-19 Pandemic. Frontiers in Psychology, 13, 762445-762445. https://doi.org/10.3389/fpsyg.2022.762445
Fischer-Preßler, D., Schwemmer, C., & Fischbach, K. (2019). Collective sense-making in times of crisis: Connecting terror management theory with Twitter user reactions to the Berlin terrorist attack. Computers in Human Behavior, 100, 138-151. https://doi.org/10.1016/j.chb.2019.05.012
Marsh, N., Marsh, A. A., Lee, M. R., & Hurlemann, R. (2021). Oxytocin and the neurobiology of prosocial behavior. The Neuroscientist, 27(6), 604-619. https://doi.org/10.1177%2F1073858420960111
Raposa, E. B., Laws, H. B., & Ansell, E. B. (2016). Prosocial behavior mitigates the negative effects of stress in everyday life. Clinical Psychological Science, 4(4), 691-698. https://dx.doi.org/10.1177%2F2167702615611073
Stürmer, S., & Snyder, M. (Eds.). (2009). The psychology of prosocial behavior: Group processes, intergroup relations, and helping. John Wiley & Sons. DOI: https://books.google.com/books?hl=ro&lr=&id=AiMqEAAAQBAJ&oi=fnd&pg=PR1&dq=The+Psychology+of+Prosocial+Behavior+Group+Processes,+Intergroup+Relations,+and+Helping+Edited+by+Stefan+St%C3%BCrmer+and+Mark+Snyder&ots=ll2mF_OewH&sig=XEKUIweaPcJS6XTz0LAfa_f43QI
Voors, M. J., Nillesen, E. E., Verwimp, P., Bulte, E. H., Lensink, R., & Van Soest, D. P. (2012). Violent conflict and behavior: a field experiment in Burundi. American Economic Review, 102(2), 941-64. https://www.aeaweb.org/articles?id=10.1257/aer.102.2.941
Zaki, J. (2020). Catastrophe compassion: Understanding and extending prosociality under crisis. Trends in cognitive sciences, 24(8), 587-589. https://dx.doi.org/10.1016%2Fj.tics.2020.05.006
Autor: Marin Gabriela, studentă la Facultatea de Psihologie și Științele Educației, Universitatea din București
