Perfecționismul în relația de cuplu. Implicații

P

Poate ai întâlnit și tu persoane în viața de zi cu zi care povestesc că încă nu au găsit partenerul potrivit, enumerând numeroase trăsături pe care și le doresc la acesta, sau persoane care împărtășesc faptul că partenerul lor nu este unul ideal. Aceștia pot avea standarde nerealiste, aceste standarde fiind legate de perfecționsimul dezadaptativ (Rice & Stuart, 2010).

Rezultatele unui studiu (Bredow, 2015), realizat pe un eșantion de 471 de persoane necăsătorite și prietenii acestora care au oferit informații despre comportamentul lor, au arătat că persoanele care au standarde mai puțin realiste în ceea ce privește partenerul de cuplu pot avea relații romantice mai puțin calitative, sunt mai nesatisfăcute în relații, doresc mai puțin să continue relația în viitor și sunt ambivalente în ceea ce privește angajamentul în relație, comparativ cu cei care au standarde mai realiste. Aceste rezultate au o puterea statistică mică, ceea ce înseamnă că probabilitatea să fie astfel este destul de mică. Conform aceluiași studiu, persoanele mai în vârstă ce au mai multă experiență relațională și au standarde nerealiste tind să investească mai puțin într-o relație romantică. Standardele nerealiste sunt asociate cu valoarea partenerială.

Rezultatele unui studiu mai recent (Vacca et al., 2020) indică faptul că perfecționismul prezice lipsa unei relații romantice. Aceste rezultate sunt explicate de faptul că percepția unor așteptări perfecționiste este asociată cu credințe iraționale precum predispoziția spre blamare și preocupări anxioase excesive. Aceste credințe conduc la deconectare, izolare, alienare, teamă de intimitate, iar toate acestea sunt asociate cu singurătatea. Mai mult decât atât, teama de intimitate predispune spre mecanisme de coping de evitare conform celor explicate în studiu.

Conform unui alt studiu (Davis et al., 2018), perfecționiștii sunt percepuți ca parteneri mai puțin plăcuți, calzi și competenți (cu excepția celor ce au perfecționismul orientat către sine), în timp ce non-perfecționiștii sunt percepuți a fi opusul. Ca urmare a absenței acestor trăsături la persoanele perfecționiste (sau a nivelelor scăzute ale acestora) e mai probabil ca ele să fie percepute ca fiind mai puțin atractive de către non-perfecționiști. Pe lângă toate acestea, pornind de la premisa că oamenii sunt atrași de cei similari lor, persoanele perfectioniste au arătat interes față de alte persoane cu această trăsătură și nu față de cele non-perfecționiste.

Conform altui studiu (Piotrowski, 2020), orientarea partenerului către perfecționism este corelată cu trăsaturi narcisice și dificultăți în relația de cuplu, ceea ce poate conduce la conflicte în relație și stres.

Pe baza unui studiu longitudinal, Sherry și colab. (2012) susțin faptul că un nivel ridicat al perfecționismului poate conduce la conflicte în relația de cuplu și diminuarea intimității. Aceste conflicte pot fi mai ostile, nechibzuite, critice, disprețuitoare, putând influența apariția simptomelor depresive. 

În plus, rezultatele altei cercetări (Furman, Luo & Pond Jr., 2017) indică faptul că persoanele cu un grad mai ridicat de perfecționism sunt mai puțin dispuse să-și ierte partenerul deoarece au tendința de a-l blama și de a-i atribui intenții negative și egoism.

În concluzie perfecționismul dezadaptativ poate afecta relațiile romantice (prin conflicte, satisfacție scăzută, dificultăți relaționale, diminuarea intimității), atractivitatea personală și conduce la singurătate. Din fericire, acesta poate fi redus, iar o soluție poate fi psihoterapia individuală și de cuplu.

Referințe:

Bredow, C. A. (2015). Chasing Prince Charming: Partnering consequences of holding unrealistic standards for a spouse: Partnering consequences of unrealistic standards. Personal Relationships, 22(3), 476–501. https://doi.org/10.1111/pere.12091

Davis, W. E., Abney, S., Perekslis, S., Eshun, S.-L., & Dunn, R. (2018). Multidimensional perfectionism and perceptions of potential relationship partners. Personality and Individual Differences, 127, 31–38. https://doi.org/10.1016/j.paid.2018.01.039

Furman, C. R., Luo, S., & Pond, R. S. (2017). A perfect blame: Conflict-promoting attributions mediate the association between perfectionism and forgiveness in romantic relationships. Personality and Individual Differences, 111, 178–186. https://doi.org/10.1016/j.paid.2017.01.052

Mackinnon, S. P., Sherry, S. B., Antony, M. M., Stewart, S. H., Sherry, D. L., & Hartling, N. (2012). Caught in a bad romance: Perfectionism, conflict, and depression in romantic relationships. Journal of Family Psychology, 26(2), 215–225. https://doi.org/10.1037/a0027402

Piotrowski, K. (2020). Child-oriented and partner-oriented perfectionism explain different aspects of family difficulties. PLOS ONE, 15(8), e0236870. https://doi.org/10.1371/journal.pone.0236870

Rice, K. G., & Stuart, J. (2010). Differentiating Adaptive and Maladaptive Perfectionism on the MMPI–2 and MIPS Revised. Journal of Personality Assessment, 92(2), 158–167. https://doi.org/10.1080/00223890903510407

Vacca, M., Terrasi, M., Esposito, R. M., & Lombardo, C. (2020). To be or not to be in a couple: Perfectionism as a predictor. Current Psychology. https://doi.org/10.1007/s12144-020-00846-6

Andreea Mirela Soare

Andreea Soare este studentă în anul III la Facultatea de Psihologie și Științele Educației din cadrul Universității București și voluntar în cadrul departamentului Științific Choice.

Add comment

Arhivă Ediții

Pagina de Facebook APR