Caruselul emoțiilor cu care s-a confruntat personalul medical pe durata pandemiei SARS-Cov 2

C

Prin acest articol îmi propun realizarea unei treceri în revistă a emoțiilor resimțite de personalul medical pe durata pandemiei SARS-Cov 2. Am început cu o prezentare teoretică a emoțiilor din perspective diferite. Voi cita câteva studii efectuate pe plan internațional cu privire la subiectul supus atenției dumneavoastră. În această parte, voi face referire la relatări despre dificultățile emoționale cu care s-a confruntat personalul medical pe durata pandemiei și câteva posibile soluții de urmat, pentru reducerea emoțiilor negative. Voi încheia cu o scurtă reluare a informațiilor prezentate și câteva soluții propuse.

Încadrare teoretică

Unul dintre obstacolele cu care ne confruntăm când dorim să analizăm emoțiile din punct de vedere psihologic constă în subiectivitatea acestora. Exprimarea emoțiilor trăite se face și prin limbaj. Prin limbaj pot fi introduse interpretări, ambiguități, ceea ce face ca interpretarea acestora să fie diferită în funcție de fiecare persoană în parte.

Deng Y, Yang J, Wan W (2021) au realizat un studiu calitativ pentru a analiza metaforelor utilizate de persoane din Wuhan, China, care au trăit experiența bolii cauzate de infectarea cu virusul SARS-Cov 2. Aceștia au reliefat faptul că analiza metaforelor a evidențiat  tipuri diferite de stări emoționale și de stări psihologice, care s-au concentrat pe imageria mentală a COVID-19, pe experiențe emoționale extreme și pe comportamente simbolice pe durata pandemiei. Spre exemplificare, se face referire la pandemia COVID-19 ca la un context de război, iar, în acest context, personalul medical ar juca rolul soldaților trimiși să lupte pe „frontul pandemiei”.   

Dificultățile emoționale cu care s-a confruntat personalul medical pe durata pandemiei

Conform Harris et al. (2021), o sursă principală a dificultăților emoționale pentru participanții la studiul citat a fost frica de a fi infectați. Îngrijorările personalului medical au privit siguranța personală și problema transmiterii virusului mai departe familiilor lor. Un aspect important care reiese din acest studiu efectuat în Regatul Unit constă în reliefarea sentimentelor percepute la nivelul personalului medical, și anume de trădare și de expunere ridicată la risc, ca urmare a unor decizii și hotărâri luate de către guvern (întârzieri la vaccinarea doctorilor). Conform autorilor citați, relatările participanților la studiu au subliniat, ca emoții resimțite, frica și mânia. Un studiu cantitativ recent realizat de French et al. (2021) reliefează că aceste emoții resimțite reprezintă o vătămare morală, mai exact se referă la o trădare a unei poziții corecte, de către o autoritate legitimă, aflată într-o poziție de putere, într-un context cu mize morale mari (Shay, 2014).

Dintre rezultatele studiului comprehensiv citat, realizat de Harris et al. (2021), voi aduce atenției dumneavoastră doar pe acelea care se referă la emoțiile resimțite de personalul medical. Acest studiu se bazează pe răspunsurile colectate de la un număr de 1379 de participanți. Aceștia au resimțit vinovăție, tristețe, unii dintre participanți declarând că au fost traumatizați de experiențele de îngrijire a pacienților (una dintre experiențele traumatizante identificate în mod repetat a fost comunicarea veștilor proaste despre pacienți rudelor acestora, la telefon, precum și experiența de a-i vedea pe pacienți suferind și, în cele din urmă, murind fără nimeni alături). De asemenea, au existat relatări de tratament „inuman”, o mică minoritate a participanților raportând probleme cu pacienții și cu rudele care nu respectau măsurile de control împotriva SARS-Cov 2 din spitale, expunând personalul medical la riscuri inutile.

Chiar și în condiții non-pandemice, lucrătorii din domeniul medical sunt vulnerabili în fața epuizării emoționale. În Anglia (McKay et al., 2020), un procentaj cuprins între 31 și 54,3% dintre doctori au raportat că au experimentat epuizarea emoțională înainte de pandemia COVID-19.

Cum putem „lucra” emoțiile?

Pe durata pandemiei, personalul medical a fost supus unor presiuni imense. A existat o amenințare la adresa siguranței lor personale, în special la începutul pandemiei, în lipsa unui vaccin. De asemenea, numărul de pacienți cu care s-au confruntat și ineficiența unor tratamente administrate, precum și, câteodată, vârsta pacienților tratați au avut toate un impact emoțional major asupra personalului medical (Wang et al., 2021).

Una dintre metodele principale de reglare emoțională este reprezentată de reorganizarea sau de reevaluarea cognitivă (cognitive reappraisal). Sub supravegherea unui specialist, reorganizarea cognitivă poate ajuta personalul medical să ia în considerare cu prioritate misiunea nobilă care le revine, de a salva vieți, dând un sens de valoare superioară muncii efectuate. De asemenea, este de subliniat faptul că este de dorit ca această percepție să fie împărtășită și de societate în general, care să le recunoască munca prestată în condiții deosebite și să o prețuiască la adevărata sa valoare.

Conform studiului citat (Wang, et a., 2021l), presiunea timpului corelează pozitiv cu epuizarea emoțională. Partajarea socială (social sharing) a jucat un rol de mediere pozitiv. Mai mult, reorganizarea cognitivă a amortizat efectul presiunii timpului asupra partajării sociale și nivelul de epuizare emoțională a devenit relativ scăzut după recurgerea la procesul de reorganizare cognitivă.

Wang, H. et al. (2021) au demonstrat că epuizarea emoțională a lucrătorilor din domeniul medical nu a fost afectată doar de stresori direcți, ci și de procese psihologice complexe. Efectele pe termen lung ale emoțiilor resimțite vor fi analizate în continuare, pentru obținerea unor date noi.

Concluzii

În literatura de specialitate, emoțiile sunt interpretate diferit și luate în considerare din perspective multiple. Este de menționat faptul că limbajul joacă un rol important în exprimarea emoțiilor, dar, în același timp, se cuvine a se lua în considerare trăirea sau consumarea emoțiilor.

Pe durata pandemiei SARS-Cov 2, au existat profesii mai expuse unor trăiri emoționale intense, care să necesite un suport special. Personalul medical și de îngrijire s-a aflat și se află în continuare în prima linie, în acest context.  

Studiile citate prezintă o serie de emoții complexe resimțite în rândul personalului medical, care par a avea o bază comună la nivelul țărilor în care s-au desfășurat. De asemenea, am prezentat o metodă validată științific de reglare a acestor emoții.

În concluzie, observăm că este importantă conștientizarea emoțiilor și recurgerea la procedeele de reglare pozitivă a acestor emoții resimțite. Pe termen lung, datele colectate pe durata pandemiei vor fi completate, pentru analizarea impactului.

Bibliografie

Creese, J., Byrne, J. P., Conway, E., Barrett, E., Prihodova, L., & Humphries, N. (2021). “We All Really Need to just Take a Breath”: Composite Narratives of Hospital Doctors’ Well-Being during the COVID-19 Pandemic. International journal of environmental research and public health, 18(4), 2051. https://doi.org/10.3390/ijerph18042051

Deng, Yu, Jixue Yang, and Wan Wan. “Embodied metaphor in communication about lived experiences of the COVID-19 pandemic in Wuhan, China.” Plos one 16.12 (2021): e0261968. https://doi.org/10.1371/journal.pone.0261968

French, L.; Hanna, P.; Huckle, C. “If I die, they do not care”: UK National Health Service staff experiences of betrayal-based moral injury during COVID-19. Psychol. Trauma Theory Res. Pract. Policy 2021. Advance online publication. [Google Scholar] [CrossRef]

Harris S, Jenkinson E, Carlton E, Roberts T, Daniels J. “It’s Been Ugly”: A Large-Scale Qualitative Study into the Difficulties Frontline Doctors Faced across Two Waves of the COVID-19 Pandemic. International Journal of Environmental Research and Public Health. 2021; 18(24):13067. https://doi.org/10.3390/ijerph182413067  

Izzard, C.E. (2009). Emotion theory and research: Highlights, unanswered questions and emerging issues. Annual Review of Psychology, 60, 1-25

McKay D, Heisler M, Mishori R, Catton H, Kloiber O. Attacks against health-care personnel must stop, especially as the world fights COVID-19. Lancet. 2020;395(10239):1743–5. https://doi.org/10.1016/S0140-6736(20)31191-0.

Shay, J. Moral injury. Psychoanal. Psychol. 2014, 31, 182. [Google Scholar] [CrossRef]

Wang, H., Zhou, X., Jia, X. et al. Emotional exhaustion in front-line healthcare workers during the COVID-19 pandemic in Wuhan, China: the effects of time pressure, social sharing and cognitive appraisal. BMC Public Health 21, 829 (2021). https://doi.org/10.1186/s12889-021-10891-w

Autor: Gări-Neguț Oana

Gări-Neguț Oana

1 comment

Arhivă Ediții

Pagina de Facebook APR