INTRODUCERE
Acest articol are ca temă programul în schimb de noapte. După explicarea pe scurt a variabilelor în introducere, îmi propun să aduc în vedere ce se studiază în literatura de specialitate (despre ce se discută, în relaţie cu ce variabile, posibile limite, discuţii din literatură) ca o menţionare a ceea ce există până acum, NU ca o decizie categorică de tipul “acesta este un adevăr universal”. Ceea ce aş vrea să menţionez este că studiile şi informaţiile trebuie privite critic, cu ochi sceptici şi că sunt bine-venite orice comentarii sau orice păreri (formate pe baza literaturii de specialitate) care completează sau contrazic în vreun fel articolul.
- Sănătatea ocupaţională
Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) defineşte în articolul Occupational health (n.d.) sănătatea ocupaţională ca „un domeniu de lucru în sănătatea publică” care are ca scop „promovarea şi menţinerea celui mai înalt nivel de bunăstare fizică, mentală şi socială a lucrătorilor din toate ocupaţiile”. Într-o meta-analiză din 2020 (Fan et al.) este explicat faptul că sănătatea şi securitatea ocupaţională (OHS) şi-a lărgit scopurile, integrând pe lângă interesul tradiţional faţă de rănirea fizică a oamenilor atât interesul pentru starea emoţională şi psihologică a acestora, cât şi „implicaţiile siguranţei pentru productivitatea individuală şi performanţă”. Astfel, OHS se ocupă cu : „promovarea şi menţinerea nivelelor cele mai înalte de bunăstare fizică, mentală şi socială a muncitorilor; prevenirea plecărilor cauzate de condiţiile de muncă din punct de vedere al sănătăţii; protejarea muncitorilor de riscuri negative pentru sănătate; adaptarea mediului ocupaţional la capacităţile de muncă psihologice şi fiziologice ale muncitorilor” (Montero et al., 2009).
- Programul de muncă de noapte şi în schimburi
Orele de lucru realizate noaptea au devenit din ce în ce mai comune (Rizza & Federici, 2020), acestea reprezentând un angajament al lucratului în schimburi (ture) (dar nu întotdeauna), adică desfăşurarea activităţilor de la muncă în alt interval decât cel al unei zile de lucru obişnuite de lucru [înţelegerea în textul de faţă a „unei zile de lucru obişnuite” este de o zi de lucru care începe între orele 7-8 a.m. şi se termină între orele 5-6 p.m, aşa cum este menţionat şi în studiul lui Costa (2010)].
Referitor la programul de muncă în schimburi, în ICSD-3 (2014) (ICSD-3: International Classification Disorder, 3. ed) este propusă o tulburare asociată acestui tip de program: Tulburare de muncă în schimburi (engl.: Shift Work Disorder). Printre criteriile de diagnostic se regăsesc: insomnie sau/şi dormit excesiv în funcţie de orarul de la muncă, ambele rezultând în final în „reducerea timpului de somn“ şi „somn nesatisfăcător sau stare de alertă afectată în decursul unui timp de cel puţin o lună” (Booker et al., 2018).
CUPRINS
Garde şi colaboratorii (2020) au realizat un studiu (de tip cvasi-experimental, within-subject crossover design) pe 73 de participanţi (ofiţeri de poliţie) care lucrează în schimburi de noapte. Printre rezultate se află faptul că somnul acestora a fost afectat, astfel experimentând: „o durată mai scurtă de somn, mai multe treziri premature, mai puţine dificultăţi de adormire, un somn nesatisfăcător după schimbul de noapte comparativ cu zilele de recuperare”. De asemenea, un alt rezultat a fost că atributele somnului nu s-au schimbat odată cu creşterea numărului zilelor consecutive în care au avut schimb de noapte, participanţii studiului „au dormit cel puţin cu o oră mai puţin după un schimb de noapte decât în zilele de recuperare, chiar şi după şase nopţi consecutive de schimb de noapte”. Un alt studiu care să susţină că odată cu creşterea numărului de zile consecutive de lucru în schimb de noapte durata somnului rămâne la fel este studiul lui Kazemi et al. (2018) în care s-a observat că după patru zile de schimb de noapte cantitatea somnului se aseamănă cu cea măsurată după şapte zile de schimb de noapte, rezultatele fiind lipsite de o diferenţă semnificativă. În review-ul său, Costa (2010) menţionează că dezalinierea circadiană aduce cu sine sindromul diferenţei de fus orar (engl.: jet lag) care se manifestă prin „sentimente de oboseală, somnolenţă, insomnie, probleme digestive, iritabilitate, agilitate mentală scăzută, eficienţă redusă, o persoană recuperându-se în câteva zile în funcţie de durata schimbului de lucru, caracteristicile personale şi strategiile de gestionare a stresului”. De asemenea, este menţionat şi faptul că starea de somnolenţă creşte mult mai mult în lipsa somnului pe timp de noapte din cauza schimbului de noapte realizat în mai multe zile consecutive.
Lipsa somnului generată de schimbul de noapte are efecte asupra sănătăţii, câteva dintre ele fiind enumerate în meta-analiza lui Sallinen & Kecklund (2010) (pentru citările specifice fiecărei probleme se recomandă citirea integrală a studiului): schimbări în metabolismul glucozei, probleme în excreţia hormonilor, dereglări în funcţionarea sistemelor autonome nervos şi imunitar. De asemenea, într-un studiu din 2016 (Ferri şi colaboratorii săi) este menţionat faptul că muncitorii în schimb de noapte experimentează „alterări semnificative de somn”, dereglări ale ritmurilor circadiene şi dereglări ale funcţiilor biologice, acestea la rândul lor putând influenţa mai departe persoana în cauză atât din punct de vedere fizic, cât şi din punct de vedere psihologic, fără să excludem – bineînţeles – şi performanţa în muncă. De menţionat este, însă, că pentru un studiu cross-sectional numărul de participanţi este destul de mic (N = 232) şi deşi autorii au considerat că în studiul lor „rata de răspuns a fost ridicată comparativ cu alte studii”, tot ei afirmă că una dintre limitele principale este reprezentată tocmai de eşantionul mic, motiv pentru care este nevoie de mai multă cercetare în domeniu pentru a ajunge la concluzii pertinente. De asemenea, alt efect poate fi creşterea riscului de a a avea probleme cardiometabolice „comparativ cu lucrătorii în schimb de zi din cauza calităţii slabe a somnului şi obiceiurilor alimentare, aceste lucruri fiind exacerbate de dezalinierea circadiană” (Phoi & Keogh, 2019).
Într-un alt studiu (Ganesan et al., 2019), autorii au avut printre rezultate o evidenţă a faptului că perioada de somn a fost mai mică atunci când angajaţii erau implicaţi în mai multe zile consecutive de lucru care implică schimburi de noapte sau când angajaţii schimbau foarte repede schimburile de zi cu cele de noapte, autorii sugerând chiar că întoarcerea rapidă de la un program la altul (engl.: quick returns) ar trebui evitată pentru asigurarea unui mediu „sensibil la siguranţă”.
Într-o meta-analiză din 2018 (Booker et al.), autorii analizează 58 de studii despre tulburarea de lucru în schimburi (engl.: shift work disorder) şi insomnie şi starea de somnolenţă. Printre rezultate (cele referitoare la schimbul de noapte) au fost: faptul că preferinţa pentru zi/noapte este asociată cu deteriorări în ceea ce priveşte somnul. Astfel, persoanele care preferă dimineaţa, au parte de mai puţin somn atunci când lucrează în schimb de noapte, raportând o „creştere a plângerilor legate de somn”. În schimb, persoanele care preferă după amiaza „prezintă o toleranţă mai mare la schimbul de noapte datorită”. O altă variabilă relevantă a fost consumul de alcool sau cofeină înainte de somnul de zi, acesta „rezultând într-o stare mai mare de somnolenţă pe parcursul schimbului de noapte”.
Un alt aspect măsurat de studii este performanţa cognitivă. Studiile arată că odată cu creşterea numărului de zile consecutive lucrate în schimb de noapte se produce adaptabilitatea. Spre exemplu, Chang et al. (2011) au comparat performanţa cognitivă între un grup de muncitori care au lucrat două nopţi consecutive, un grup în care muncitorii au lucrat trei nopţi consecutive şi unul în care au fost lucrate patru nopţi consecutive. Rezultatele au arătat faptul că performanţa cognitivă a fost mai mare după cele patru nopţi, decât după primele două nopţi. Acest lucru poate fi explicat de faptul că „muncitorii care lucrează mai multe nopţi consecutive sunt mai predispuşi să îşi adapteze ritmul circadian la situaţia nouă faţă de cei care lucrează un număr mai mic de nopţi” (Kazemi et al., 2018). Totuşi, studiul lui Chang şi colaboratorii săi (2011) trebuie privit cu scepticism (la fel ca orice alt studiu, de altfel); voi lăsa discuţia despre studiu la finalul acestei secţiuni. Într-un alt studiu (Kazemi et al., 2018), 60 de participanţi care au lucrat în Iran au fost investigaţi, rezultând că persoanele care au muncit timp de şapte nopţi consecutive au avut rezultate mai bune decât cei care au muncit doar patru nopţi consecutive. Totuşi, aşa cum spun şi autorii, este nevoie de mai multe date, studii pentru a „determina numărul optim de zile lucrate în schimb de noapte pentru a dobândi adaptabilitatea şi de a repera cu precizia rata adaptabilităţii”. Totuşi, Costa (2010) spune că riscul de accidentare în schimbul de noapte este mult mai mare decât în alte schimburi, studiile arătând că este un risc de 30% pe timp de noapte „comparând cu schimbul de dimineaţă”, existând şi studii care susţin că „riscul creşte peste mai multe nopţi succesive cu 6% în a doua noapte, 17% în a treia noapte şi 36% în a patra noapte”. Alte studii care susţin că rata de accidentare este mai mare sunt: Rajaratnam et al. (2011) (studiu cross-sectional, N = 4,957); Niu et al. (2013) (studiu interventional, N = 62); Arimura et al. (2010) (retrospective chart review, N = 454).
Un alt aspect analizat în studii se leagă de persoanele însărcinate. În 2019 Cai şi colaboratorii săi au publicat o meta-analiză în care sunt cuprinse 62 de studii despre lucratul în schimburi pe perioada sarcinii. Printre rezultate se află următoarele: în primul rând lucrul de noapte într-un program fix a fost asociat cu „o creştere de 21% a şanselor de PTD comparând cu persoanele cu program de zi” (PTD însemnând „naşterea copilului înainte de perioada de 37 de săptămâni de sarcină”, precizare făcută de WHO în 2018 în articolul Preterm birth) şi cu o creştere a şanselor de a pierde sarcina faţă de persoanele care au lucrat pe timpul zilei (din 10 studii cu un număr de participanţi de N = 62,8777); ce este totuşi de menţionat (pentru a privi critic rezultatul), este că rezultatele din studiile care au susţinut aceste lucruri au fost clasificate de autori în categoria studiilor cu „certitudine scăzută” sau cu „certitudine foarte scăzută”. În al doilea rând, un alt rezultat a fost că deşi s-au raportat naşteri înainte de termen, nu a existat o asociere între munca în schimb de noapte şi decesul unui copil în timpul naşterii (un singur studiu făcut pe un eşantion de: N = 41,769). Alte rezultate au fost că lucrul în schimb de noapte nu a fost asociat nici cu hipertensiune gestaţională (conform a patru studii cu un număr de participanţi total de N = 51,971; cu menţiunea că autorii au încadrat studiile în categoria evidenţelor foarte scăzute) şi nici cu preeclampsia (din trei studii cu N = 33,247; dar cu o categorisire a certitudinii de „scăzută” la „foarte scăzută” din cauza „unui risc serios de eroare şi inconsistenţă”), nici cu naşterea unor bebeluşi cu o greutate mai mică (trei studii, N = 8,442; certitudine foarte scăzută).
Deşi există studii realizate în care să fie investigat programul de muncă de noapte ca variabilă, există şi limite ale acestora. Asta nu înseamnă că trebuie respinse total, ci că trebuie să fim mai atenţi, să ne punem semne de întrebare, să avem o atitudine critică. Spre exemplu, există studii care au un eşantion prea mic de participanţi pentru a putea fi luate în seamă (ex: Bjorvatn et al., 2006). E destul de dificil să generalizăm un rezultat în urma unui studiu realizat pe 17 participanţi (precum studiul lui: Bjorvatn et al., 2006, deşi iniţial au fost ţintiţi 109, după criteriile de excludere + completări au rămas doar 17) sau în urma unei comparaţii între 24 de participanţi cu tulburare de lucru în schimburi, 79 de participanţi (adică de cel puţin trei ori mai mulţi participanţi) fără această tulburare şi 96 de participanţi în schimb de zi (vezi studiul lui Waage et al., 2009).
O altă limită ar fi legată de vechimea studiilor. Suntem în 2021 şi am găsit destul de multe studii care au ca referinţă studii vechi. Spre exemplu, o meta-analiză din 2008 (Folkard & Simon) are ca referinţe bibliografice două studii din 1968, 22 de studii între 1969 – 1999 inclusiv şi 10 studii în intervalul 2000 – 2007. Nu neg în niciun moment că la momentul respectiv ar fi fost printre studiile relevante, dar societatea se schimbă, condiţiile de atunci VS condiţiile de acum se schimbă (şi deşi nu trebuie să fii om de ştiinţă pentru a remarca schimbări, voi păstra formatul afirmaţie urmată de citare menţionând articolul lui Fan şi colaboratorii, 2020 care au remarcat extinderea scopurilor sănătăţii ocupaţionale pe măsură ce trece timpul – ca exemplu de schimbare) şi nu cred că putem să privim în aceeaşi lumină studiile de acum zeci de ani cu studiile recente.
Există – de asemenea – rezultate contradictorii în literatură, spre exemplu – dacă munca în schimb de noapte favorizează sau nu apariţia cancerului. În articolul din 2019 al lui Ward şi colaboratorii săi sunt date câteva explicaţii în legătură cu orele de noapte care ar putea cauza sau nu cancer. Ideea de „a cauza” are o greutate destul de mare, mai ales în psihologie, deoarece există foarte mulţi factori care pot influenţa un anume fenomen. Tocmai de aceea, în lipsa unor date suficiente nu se poate stabili nimic de tipul „X cauzează Y”, mai ales dacă nu sunt luate în considerare şi alte variabile. În 2019 IARC (International Agency for Research on Cancer) a convocat 27 de specialişti din 16 ţări pentru a discuta despre carcinogeneza schimbului de noapte. Rolul întâlnirii dintre aceşti specialişti a fost să analizeze dacă există sau nu o legătură între formarea cancerului şi munca în schimb de noapte. Deşi există studii în urma cărora reiese o corelaţie ridicată între munca în schimb de noapte şi formarea celulelor canceroase (ex: Cordina-Duverger et al., 2018), prin intermediul studiului de faţă (Ward et al., 2019) autorii aduc argumente conform cărora nu există o certitudine şi încă nu există suficiente date pentru a afirma acest lucru, în urma constatărilor programul de muncă în schimb de noapte fiind încadrat în „Grupul 2A carcinogen”, adică este posibil, dar nu avem o certitudine şi nu putem concluziona înainte de a strânge suficiente date pe oameni (autorii specificând că evidenţele în număr mare sunt cele pe animale – şobolani, şoareci, hamsteri siberieni –, nu pe oameni; pentru citarea studiilor pe animale se recomandă citirea articolului). Iniţial, în 2007, munca în schimburi „care implică dereglare circadiană” a fost categorisită ca „probabil carcinogenă pentru oameni” deoarece există evidenţe pe animale şi câteva limitate pe oameni în legătură cu cancerul la sân. Între timp, în 2019 numele a fost schimbat în „muncă în schimb de noapte” (de la „dereglare circadiană”). Argumentele autorilor studiului sunt: 1. variabilitate existentă între rezultatele studiilor; 2. factori care mediază potenţialul risc carcinogen; 3. alegerea unui eşantion de o anumită vârstă [spre exemplu, a existat o meta-analiză cu peste 6000 de participanţi în care s-a descoperit o corelaţie ridicată între durata schimbului de noapte şi existenţa cancerului. Totuşi, o mare parte dintre persoanele implicate în studiul respectiv aveau o vârstă înaintată – media vârstelor aflându-se între „54.7 de ani în Franţa şi 58.7 ani în Spania” (Cordina-Duverger et al., 2018) acest lucru putând să influenţeze rezultatele. De asemenea, grupul convocat de IARC concluzionează faptul că având în vedere variabilitatea dintre rezultatele studiilor, „erorile nu pot fi excluse ca explicaţie” a rezultatelor]; 4. numărul mic al studiilor şi lipsa de consistenţă a rezultatelor (referitor la riscul de cancer de prostată şi colorectal „pentru că studiile au fost puţine şi rezultatelor le-a lipsit consistenţa, şansa şi eroare nu pot să fie excluse”). În final, autorii concluzionează că până în momentul de faţă, rezultatele sunt limitate pentru a concluziona faptul că munca în schimb de noapte are ca efect dezvoltarea celulelor canceroase la oameni, momentan rămânând încă în categoria factorilor „probabili carcinogeni”, fără a avea vreo certitudine despre asta.
Un alt fenomen care se întâmplă este p-hackingul, definit ca „o eroare de practică în care cercetătorii colectează sau folosesc datele colectate până un rezultat nesemnificativ din punct de vedere statistic devine semnificativ” (Cocoş, 2021) şi „oprirea explorării datelor dacă analiza produce o valoare semnificativă a p-ului” (Head et al., 2015). p-hackingul nu este o practică dezirabilă întrucât „o rată ridicată de incidenţă a p-hackingului are ca potenţial generarea unei literaturi de specialitate fals-pozitivă” (Cocoş, 2021) (adică o eroare statistică în urma căreia rezultatele studiului ar putea să nu fie în concordanţă cu realitatea). Consecinţele acestuia ar putea fi „subminarea robusteţii proceselor ştiinţifice, epuizarea temporală sau financiară şi, desigur, un scepticism amplificat sau lipsa de credibilitate când vine vorba de un corp sistematic de cunoştinţe”. Un posibil exemplu de studiu legat de programul de muncă de noapte în care p-hackingul poate să fie prezent este chiar studiul prezentat anterior (Chang et al., 2011), în care p-ul este cu puţin mai mic de 0.05, asta după analizele post-hoc („the post-hoc test showed that the subjects…”). De asemenea nu sunt publice nici articolul şi nici datele. Fireşte, nu este ceva clar şi concret, p-hackingul este greu de detectat, motiv pentru care mă feresc să fac afirmaţii rigide, categorice sau formulate ca un adevăr general.
CONCLUZII
Cu siguranţă că sănătatea ocupaţională este un factor important de care angajatorii trebuie să ţină cont. Programul de muncă de noapte poate să creeze diferite probleme muncitorilor (vezi studiile citate în cuprins), probabil ţinând cont şi de alte variabile. Intenţia mea prin acest articol a fost să reunesc studii şi discuţii existente în literatura de specialitate în legătură cu lucratul în schimb de noapte, nicidecum să categorisesc ceva ca fiind într-un fel sau altul. Mai departe rămâne la latitudinea cititorului cum priveşte aceste lucruri. Părerea mea este că orice articol din literatură (indiferent pe ce temă) trebuie privit critic, motiv pentru care am încercat ca informaţiile aduse să fie de tipul „X crede Y”, „este posibil să…”, „există discuţia X” şi NU ca un adevăr general care ar trebui obligatoriu să fie acceptat aşa cum este. Nici ştiinţa nu s-a pus încă de acord asupra a foarte multe aspecte, existând păreri pro şi contra în orice domeniu, iar criticile (care sunt oricum mai multe decât cele enumerate mai sus) aduse sunt menţionate tocmai ca să ştim ce să luăm în considerare atunci când vrem să ne formăm o opinie (în cazul studiilor în care au existat limite majore), să privim critic, să ştim ce să cercetăm mai departe şi cum (în cazul erorilor sistematice regăsite în mai multe studii) şi ce să evităm să facem în ştiinţă pentru a îmbunătăţi domeniul.
BIBLIOGRAFIE
American Academy of Sleep Medicine (Ed.). (2014). International classification of sleep disorders (3. ed). American Acad. of Sleep Medicine.
Arimura, M., Imai, M., Okawa, M., Fujimura, T., & Yamada, N. (2010). Sleep, Mental Health Status, and Medical Errors among Hospital Nurses in Japan. Industrial Health, 48(6), 811–817. https://doi.org/10.2486/indhealth.MS1093
Bjorvatn, B., Stangenes, K., Øyane, N., Forberg, K., Lowden, A., Holsten, F., & Åkerstedt, T. (2006). Subjective and Objective Measures of Adaptation and Readaptation to Night Work on an Oil Rig in the North Sea. Sleep, 29(6), 821–829. https://doi.org/10.1093/sleep/29.6.821
Booker, L. A., Magee, M., Rajaratnam, S. M. W., Sletten, T. L., & Howard, M. E. (2018). Individual vulnerability to insomnia, excessive sleepiness and shift work disorder amongst healthcare shift workers. A systematic review. Sleep Medicine Reviews, 41, 220–233. https://doi.org/10.1016/j.smrv.2018.03.005
Cai, C., Vandermeer, B., Khurana, R., Nerenberg, K., Featherstone, R., Sebastianski, M., & Davenport, M. H. (2019). The impact of occupational shift work and working hours during pregnancy on health outcomes: A systematic review and meta-analysis. American Journal of Obstetrics and Gynecology, 221(6), 563–576. https://doi.org/10.1016/j.ajog.2019.06.051
Chang, Y. S., Wu, Y. H., Hsu, C. Y., Tang, S. H., Yang, L. L., & Su, S. F. (2011). Impairment of perceptual and motor abilities at the end of a night shift is greater in nurses working fast rotating shifts. Sleep Medicine, 12(9), 866–869. https://doi.org/10.1016/j.sleep.2011.03.018
Cocoș, B. (Ed.). (2021). P-Hacking as a Questionable Research Practice in Industrial and Organizational Psychology. Studia Doctoralia, 12(1), 1–3. https://doi.org/10.47040/sd/sdpsych.v12i1.119
Cordina-Duverger, E., Menegaux, F., Popa, A., Rabstein, S., Harth, V., Pesch, B., Brüning, T., Fritschi, L., Glass, D. C., Heyworth, J. S., Erren, T. C., Castaño-Vinyals, G., Papantoniou, K., Espinosa, A., Kogevinas, M., Grundy, A., Spinelli, J. J., Aronson, K. J., & Guénel, P. (2018). Night shift work and breast cancer: A pooled analysis of population-based case–control studies with complete work history. European Journal of Epidemiology, 33(4), 369–379. https://doi.org/10.1007/s10654-018-0368-x
Costa, G. (2010). Shift Work and Health: Current Problems and Preventive Actions. Safety and Health at Work, 1(2), 112–123. https://doi.org/10.5491/SHAW.2010.1.2.112
Fan, D., Zhu, C. J., Timming, A. R., Su, Y., Huang, X., & Lu, Y. (2020). Using the past to map out the future of occupational health and safety research: Where do we go from here? The International Journal of Human Resource Management, 31(1), 90–127. https://doi.org/10.1080/09585192.2019.1657167
Ferri, P., Guadi, M., Marcheselli, L., Balduzzi, S., Magnani, D., & Di Lorenzo, R. (2016). The impact of shift work on the psychological and physical health of nurses in a general hospital: A comparison between rotating night shifts and day shifts. Risk Management and Healthcare Policy, Volume 9, 203–211. https://doi.org/10.2147/RMHP.S115326
Folkard, S. (2008). Do Permanent Night Workers Show Circadian Adjustment? A Review Based on the Endogenous Melatonin Rhythm. Chronobiology International, 25(2–3), 215–224. https://doi.org/10.1080/07420520802106835
Ganesan, S., Magee, M., Stone, J. E., Mulhall, M. D., Collins, A., Howard, M. E., Lockley, S. W., Rajaratnam, S. M. W., & Sletten, T. L. (2019). The Impact of Shift Work on Sleep, Alertness and Performance in Healthcare Workers. Scientific Reports, 9(1), 4635. https://doi.org/10.1038/s41598-019-40914-x
Garde, A. H., Nabe-Nielsen, K., Jensen, M. A., Kristiansen, J., Sørensen, J. K., & Hansen, Å. M. (2020). The effects of the number of consecutive night shifts on sleep duration and quality. Scandinavian Journal of Work, Environment & Health, 46(4), 446–453. https://doi.org/10.5271/sjweh.3885
Head, M. L., Holman, L., Lanfear, R., Kahn, A. T., & Jennions, M. D. (2015). The Extent and Consequences of P-Hacking in Science. PLOS Biology, 13(3), e1002106. https://doi.org/10.1371/journal.pbio.1002106
Kazemi, R., Motamedzade, M., Golmohammadi, R., Mokarami, H., Hemmatjo, R., & Heidarimoghadam, R. (2018). Field Study of Effects of Night Shifts on Cognitive Performance, Salivary Melatonin, and Sleep. Safety and Health at Work, 9(2), 203–209. https://doi.org/10.1016/j.shaw.2017.07.007
Montero, M. J., Araque, R. A., & Rey, J. M. (2009). Occupational health and safety in the framework of corporate social responsibility. Safety Science, 47(10), 1440–1445. https://doi.org/10.1016/j.ssci.2009.03.002
Niu, S.-F., Chu, H., Chen, C.-H., Chung, M.-H., Chang, Y.-S., Liao, Y.-M., & Chou, K.-R. (2013). A Comparison of the Effects of Fixed- and Rotating-Shift Schedules on Nursing Staff Attention Levels: A Randomized Trial. Biological Research For Nursing, 15(4), 443–450. https://doi.org/10.1177/1099800412445907
Phoi, Y. Y., & Keogh, J. B. (2019). Dietary Interventions for Night Shift Workers: A Literature Review. Nutrients, 11(10), 2276. https://doi.org/10.3390/nu11102276
Rajaratnam, S. M. W., Barger, L. K., Lockley, S. W., Shea, S. A., Wang, W., Landrigan, C. P., O’Brien, C. S., Qadri, S., Sullivan, J. P., Cade, B. E., Epstein, L. J., White, D. P., Czeisler, C. A., & Harvard Work Hours, Health and Safety Group, for the. (2011). Sleep Disorders, Health, and Safety in Police Officers. JAMA, 306(23), 2567. https://doi.org/10.1001/jama.2011.1851
Rizza, S., & Federici, M. (2020). Night shift work, obesity and cardio-metabolic risk. Endocrine and Metabolic Science, 1(3–4), 100069. https://doi.org/10.1016/j.endmts.2020.100069
Sallinen, M., & Kecklund, G. (2010). Shift work, sleep, and sleepiness—Differences between shift schedules and systems. Scandinavian Journal of Work, Environment & Health, 36(2), 121–133. https://doi.org/10.5271/sjweh.2900
Waage, S., Moen, B. E., Pallesen, S., Eriksen, H. R., Ursin, H., Åkerstedt, T., & Bjorvatn, B. (2009). Shift Work Disorder Among Oil Rig Workers in the North Sea. Sleep, 32(4), 558–565. https://doi.org/10.1093/sleep/32.4.558
Ward, E. M., Germolec, D., Kogevinas, M., McCormick, D., Vermeulen, R., Anisimov, V. N., … & Schubauer-Berigan, M. K. (2019). Carcinogenicity of night shift work. The Lancet Oncology, 20(8), 1058-1059.
World Health Organization. (n.d.). Occupational health. World Health Organization. https://www.who.int/health-topics/occupational-health.
World Health Organization. (2018, February 19). Preterm birth. World Health Organization. https://www.who.int/news-room/fact-sheets/detail/preterm-birth.
Autor: Nicolae Ioana Carmen (studentă la Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei, Universitatea Bucureşti)
