Cum afectează pandemia actuală forțele de muncă aflate în prima linie?

C

Ultima perioadă, marcată de pandemia de Covid-19, a influențat viața și activitatea de zi cu zi a fiecăruia dintre noi într-o manieră mai mult sau mai puțin profundă. Aspectele și implicațiile crizei sanitare globale reprezintă un subiect arhi-dezbătut, adesea atrăgând numeroase controverse din cauza ambiguității și frustrării create de starea de panică și de incertitudine. 

Pandemia actuală rămâne în continuare un pion principal în luarea deciziilor legate de desfășurarea diverselor activități profesionale. Astfel, forțele de muncă, într-o proporție însemnată, s-au adaptat condițiilor impuse de noua situație generală pentru a susține, la nivel global, buna funcționare a societății. Deși adaptarea a fost rapidă, având în vedere nevoia de restabilire a echilibrului general, personalul din prima linie (i.e., angajații care, prin prisma profesiilor vitale pentru sănătatea și siguranța publică, au intrat în contact cu beneficiarii de servicii, având un risc mai ridicat de a contracta virusul) a fost mai expus în această perioadă unor pericole cu un posibil impact psihologic marcant. Așadar, obiectivul acestui articol este de a prezenta efectele pandemiei de Covid-19 asupra forțelor de muncă aflate în prima linie.

Angajații din aria medicală

Cu toții cunoaștem faptul că, în această perioadă, personalul medical este cel mai expus pericolelor, atât cele asupra sănătății fizice, având în vedere posibilitatea infectării cu noul virus, cât și repercusiunilor psiho-sociale, privind numeroasele implicații date de situația de criză (e.g., expunerea prelungită la stres, frica de incertitudine, posibilitatea de a fi stigmatizat). Studiile recente arată că, pentru profesioniștii din domeniul medical există o mare probabilitatea de a resimți, în primul rând, burnout (Sangal și colab., 2021), trăiri elevate asociate cu anxietatea și depresia (Perera și colab., 2021) și distres puternic (Asnakew și colab., 2021), toate legate de evenimentele din cadrul pandemiei. În al doilea rând, cei aflați „în prima linie în lupta cu virusul” (e.g., angajații din spitale, clinici, camere de urgență, ambulanțe), descriu adesea că resimt un suport social semnificativ mai scăzut (Asnakew și colab., 2021), stigmatizare (Perera și colab., 2021) și se confruntă cu diverse dileme morale, etice sau chiar spirituale (e.g., teama de a fi ignorat/neglijat de ceilalți, preocuparea că nu cunosc suficiente informații/nu au abilități necesare/nu au confirmarea că „fac ceea ce este bine”, pentru a sprijini tratarea pacienților infectați cu COVID-19; pentru detalii vezi Chaturverdi, 2020), toate având o influență majoră asupra sănătății mintale, fizice și adaptării acestora.

În cercetarea desfășurată de Sangal și colaboratorii (2021), distresul și burnout-ul au fost semnificativ mai scăzute atunci când echipa medicală (N = 327) resimțea un suport social mai puternic. Important însă este faptul că, descrie studiul, reducerea nivelului de distres (de până la 9%) și a simptomatologiei asociate burnout-ului (de până la 19%) au fost corelate cu o mai bună comunicare (i.e., comunicare consistentă, bidirecțională, între membrii, centrată pe informare și explicarea procedurilor/pașilor) și o bună funcționare a echipei de leadership, centrată pe maximizarea eficienței. Totodată, stabilirea unor obiceiuri și existența unei rutine au condus la un nivel mai scăzut al stresului de performanță declarat (Sangal și colab., 2021). Autorii citați susțin că împărtășirea constantă de informații între membrii spitalului și sprijinul profesional, colaborarea, dar și suportul personal, pot funcționa precum un „far de navigare” (i.e., pornind de la conceptul de „navigational beacon”) care menține eficiența desfășurării activităților, unde fiecare angajat cunoaște când, unde și mai ales ce se întâmplă în spital/camera de urgență.

În altă ordine de idei, studiul derulat de Perera și colaboratorii (2021) arată că, în cadrul eșantionului studiat, peste jumătate din personalul medical (N = 512) se confruntă cu trăiri depresive profunde (53,3%) și anxietate moderată (42,2%), ușoară (6,6%) sau severă (2,5%). De asemenea, autorii citați susțin că stigmatizarea resimțită de personalul medical în această perioadă este factorul major care conduce la o simptomatologie elevată asociată depresiei, cu o mai mare precădere și cu o mai mare severitate la femei (78,9% femei, dintre care 86,5% asistente medicale). Totodată, asistentele medicale care au un contact mai apropiat și mai frecvent cu pacienții infectați cu noul virus (i.e., risc mai puternic de contacta virusul), descriau un sentiment mai puternic de extenuare emoțională. Alți factori semnificativi („vital risk factors”) care au fost asociați trăirilor depresive puternice și anxietății copleșitoare, sunt sentimentul scăzut al siguranței la locul de muncă (engl. „poor occupational safety”), izolarea de persoanele dragi, frica de a fi infectat sau de a infecta un membru al familiei, încrederea scăzută în sine și supraîncărcarea la locul de muncă (Perera și colab., 2021).

Angajații din mediul educațional

După cum bine știm, pandemia generată de Covid-19 a reprezentat un moment în care nu numai activitățile oamenilor au suferit schimbări ci și starea de bine subiectivă a acestora (Zacher și Rudolph, 2020). Procesul de izolare a fost implementat astfel încât răspândirea și contaminarea cu virusul să fie oprită și totodată pentru a putea separa persoanele care manifestă simptome ale virusului față de restul persoanelor sănătoase. În continuare, pe această bază, au fost automat impuse un număr de restricții care au avut un impact asupra populației în ceea ce privește funcționarea comportamentală și participarea activă în societate, fiind generate într-un timp atât de scurt. Totuși, se poate sublinia faptul că aceste aspecte negative pot fi ameliorate prin promovarea activităților și interacțiunilor la nivel online (Ammar și colab, 2020).

Printre cele mai afectate medii de situația pandemică se poate număra cel educațional, acesta fiind reprezentat de către profesori. În procesul educațional au apărut numeroase schimbări, astfel cea mai mare provocare a fost constituită de permutarea activităților de predare-învățare din mediul fizic în mediul online. Pentru a-și putea desfășura activitățile, profesorii au trebuit să-și dezvolte abilitățile tehnologice dar și să învețe și să descopere noi modalități de a motiva și a menține atenția constantă a elevilor în timpul orelor de curs (Beames și colab., 2021). Din cauza acestei multitudini de schimbări și a creșterii nivelului de efort în muncă, nivelul stării de bine subiective a profesorilor a fost unul scăzut, astfel încât au putut fi identificate niveluri crescute ale (1) stresului, (2) depresiei și nu în ultimul rând al (3) anxietății (Zadok-Gurman și colab., 2021). De asemenea, studiul desfășurat de Zhou și colaboratorii sai (2021) a sugerat faptul că de-a lungul perioadei de pandemie, profesorii au resimțit un nivel mai crescut al depresiei, acest fenomen devenind comun în rândul acestora. Profesia de dascăl s-a dovedit a fi una în care stresul ocupațional este adesea resimțit, ceea ce poate face cadrele didactice vulnerabile la a dezvolta depresie. Pandemia este un factor extern care a contribuit incremental la creșterea nivelului de stres și în cele din urma la incidența simptomelor depresive (Zhou și colab., 2021). 

În ceea ce privește activitatea fizică, se stipulează că exercițiile fizice pot fi un factor important în prevenția apariției tulburărilor mentale (e.g., depresia și anxietatea) în situațiile pandemice (Aperribai și colab., 2020). Totodată, rezultatele studiului desfășurat de Zhou și colaboratorii (2021) au indicat faptul că lipsa activității fizice și calitatea somnului precară sunt asociate cu apariția simptomelor depresive în rândul profesorilor. Mai mult, munca de acasa (i.e., susținerea cursurilor), s-a dovedit a avea atât avantaje cât și dezavantaje legat de resimțirea anxietății de către profesori (Purwanto și colab., 2020). 

Așadar, printre avantajele lucrului de acasă în perioada pandemică se numără (1) flexibilitatea programului, (2) confortul fizic plăcut (i.e. se poate lucre din orice încăpere din casă), (3) economie a timpului și combustibilului și (4) extinderea timpului petrecut cu familia. Cu toate acestea, deși lucrul de acasă pare mult mai puțin costisitor pentru profesori, trebuie pus în vedere faptul ca aceasta nouă modalitate de a preda implica anumite condiții. În cazul lipsei condițiilor care să faciliteze această activitate, procesul de predare-învățare se poate realiza doar parțial, fiind ineficient. 

Printre problemele ce pot apărea se numără (1) lipsa accesul la internet, (2) lipsa colaborării cu părinții în ceea ce privește procesul educațional și nu în ultimul rand (3) lipsa planificării, implementării și evaluării activităților de învățare în contextul online (Fauzi și Sastra Khusuma, 2020). Este important de menționat că, în această perioadă profesorii au fost copleșiți de volumul muncii pe care trebuie să o depună (Zhou și colaboratorii, 2021) atât în motivarea elevilor să participe la lecție, pregătirea materialelor intuitive cât și în învățarea lucrului în mediul online, aceste aspect fiind o importantă sursă a distresului resimțit de către aceștia (Fauzi și Sastra Khusuma, 2020).

În concluzie, studiile susțin că apelul la strategii centrate pe maximizarea calitativă și cantitativă a suportului social (imperativ necesar; Bender și colab., 2021), oferirea echipamentelor, a resurselor materiale de protecție și combatere a posibilității de contaminare, pot sprijini moral angajații din prima linie, în această perioadă critică, ajutând, totodată, la reducerea distresului, a anxietății, a sentimentului de stigmatizare și a trăirilor depresive resimțite (Perera și colab., 2021; Côté și colab., 2021). Sănătatea mintală a lucrătorilor afectați de criza pandemiei poate fi sprijinită, totodată, prin intermediul unor intervenții psihologice bazate pe dovezi științifice. În acest caz, Yang și colaboratorii (2021) trag un semnal de alarmă cu privire la faptul că trebuie acordată o atenție urgentă asupra strategiilor de cercetare pentru îmbunătățirea accesului la aceste intervenții psihologice pentru lucrătorii esențiali. Terapia cognitiv-comportamentală poate sprijini lucrătorii din prima linie prin diferite strategii, cum ar fi modificarea strategiilor de sănătate, auto-monitorizarea printr-un jurnal zilnic care poate ajuta la concentrarea gândurilor și recunoașterea tiparelor dezadaptative în gândurile și comportamentele lor, activarea comportamentală și strategiile de coping, inclusiv relaxarea, toleranța la suferință și acceptarea (Benhamou și Piedra, 2020).

Bibliografie

Aperribai, L., Cortabarria, L., Aguirre, T., Verche, E., & Borges, Á. (2020). Teacher’s physical activity and mental health during lockdown due to the covid-2019 pandemic. Frontiers in Psychology, 11, 577886. https://doi.org/10.3389/fpsyg.2020.577886

Asnakew, S., Amha, H., & Kassew, T. (2021). Mental Health Adverse Effects of COVID-19 Pandemic on Health Care Workers in North West Ethiopia: A Multicenter Cross-Sectional Study. Neuropsychiatric Disease and Treatment, Volume 17, 1375–1384. https://doi.org/10.2147/NDT.S306300 

Beames, J. R., Christensen, H., & Werner-Seidler, A. (2021). School teachers: The forgotten frontline workers of Covid-19. Australasian Psychiatry, 29(4), 420–422. https://doi.org/10.1177/10398562211006145

Bender, A. E., Berg, K. A., Miller, E. K., Evans, K. E., & Holmes, M. R. (2021). “Making Sure We Are All Okay”: Healthcare Workers’ Strategies for Emotional Connectedness During the COVID-19 Pandemic. Clinical Social Work Journal. https://doi.org/10.1007/s10615-020-00781-w 

Benhamou, K., & Piedra, A. (2020). CBT-Informed Interventions for Essential Workers During the COVID-19 Pandemic. Journal of Contemporary Psychotherapy, 50(4), 275–283. doi:10.1007/s10879-020-09467-3

Chaturvedi, S. K. (2020). Spiritual, Moral and Ethical Dilemmata for Healthcare Professionals During Covid-19 Times. Journal of Psychosocial Rehabilitation and Mental Health, 7(3), 197–198. https://doi.org/10.1007/s40737-020-00205-5 

Côté, D., Durant, S., MacEachen, E., Majowicz, S., Meyer, S., Huynh, A., Laberge, M., & Dubé, J. (2021). A rapid scoping review of COVID‐19 and vulnerable workers: Intersecting occupational and public health issues. American Journal of Industrial Medicine, 64(7), 551–566. https://doi.org/10.1002/ajim.23256 

Fauzi, I., & Sastra Khusuma, I. H. (2020). Teachers’ elementary school in online learning of covid-19 pandemic conditions. Jurnal Iqra’ : Kajian Ilmu Pendidikan, 5(1), 58–70. https://doi.org/10.25217/ji.v5i1.914

Perera, B., Wickramarachchi, B., Samanmalie, C., & Hettiarachchi, M. (2021). Psychological experiences of healthcare professionals in Sri Lanka during COVID-19. BMC Psychology, 9(1), 49. https://doi.org/10.1186/s40359-021-00526-5 

Purwanto, A., Asbari, M., Fahlevi, M., Mufid, A., Agistiawati, E., Cahyono, Y., & Suryani, P. (2020). Impact of work from home (WFH) on Indonesian teachers performance during the Covid-19 pandemic: An exploratory study. International Journal of Advanced Science and Technology, 29(5), 6235-6244.

Sangal, R. B., Bray, A., Reid, E., Ulrich, A., Liebhardt, B., Venkatesh, A. K., & King, M. (2021). Leadership communication, stress, and burnout among frontline emergency department staff amid the COVID-19 pandemic: A mixed methods approach. Healthcare, 9(4), 100577. https://doi.org/10.1016/j.hjdsi.2021.100577 

Yang, L., Yin, J., Wang, D., Rahman, A., & Li, X. (2020). Urgent need to develop evidence-based self-help interventions for mental health of healthcare workers in COVID-19 pandemic. Psychological Medicine, 1–3. doi:10.1017/s0033291720001385 

Zacher, H. & Rudolph, C. W. (2020). Individual differences and changes in subjective wellbeing during the early stages of the COVID-19 pandemic. American Psychologist. http://dx.doi.org/10.1037/amp0000702

Zadok-Gurman, T., Jakobovich, R., Dvash, E., Zafrani, K., Rolnik, B., Ganz, A. B., & Lev-Ari, S. (2021). Effect of inquiry-based stress reduction (Ibsr) intervention on well-being, resilience and burnout of teachers during the covid-19 pandemic. International Journal of Environmental Research and Public Health, 18(7), 3689. https://doi.org/10.3390/ijerph18073689

Zhou, J., Yuan, X., Huang, H., Li, Y., Yu, H., Chen, X., & Luo, J. (2021). The prevalence and correlative factors of depression among chinese teachers during the covid-19 outbreak. Frontiers in Psychiatry, 12, 644276. https://doi.org/10.3389/fpsyt.2021.644276

Autori:

Trofin Cristina-Sînziana (psiholog și masterandă în Psihologia Sănătății)

Munteanu Elena (masterandă în Psihologia Sănătății) – Laboratorul de Psihologia Sănătății și Neuropsihologie Clinică;

Veșcă Theodora-Valentina (masterandă în Psihologie Educațională și Consiliere Psihologică);

Izghirean Maria-Alexandra (masterandă în Psihologia Sănătății).

Theodora-Valentina Veșcă

Add comment

Arhivă Ediții

Pagina de Facebook APR