Preambul
„Nevoia” filosofică a oamenilor de a tinde către o existență și o activitate generală „fără cusur” se dovedește a fi un motor după care persoanele își ghidează sau structurează viețile. Acest mod specific de funcționare a fost denumit simplist, de către cercetători, perfecționism (Guignard et al., 2012).
Nu de foarte mult timp datează, însă, trecerea de la supraestimarea nevoii de „perfecțiune” la o racordare mundană a acesteia. Motivul pentru care veți putea observa utilizarea ghilimelelor este acela că viziunea și consensul științifice privind perfecționismul sunt departe de ceea ce, până nu demult, a fost considerat ideal (vezi Rasmussen & Troilo, 2016). Cu alte cuvinte, tendințele „din popor” făceau apel la o nevoie din ce în ce mai răspândită de perfecționism, până când cercetătorii au decis să analizeze, cu ajutorul metodei științifice, abordări și ipoteze populare. Ceea ce va putea fi citit, în următoarele paragrafe, este o transpunere rapidă a ultimilor ani de cercetări privind perfecționismul în rândul copiilor.
Perfecționismul în Rândul Copiilor
În primul rând, cercetările științifice din domeniul diferențelor individuale propun o compoziție mixtă a conceptului de perfecționism: (1) pe de-o parte, există perfecționismul orientat către sine (i.e., individul idealizează elementele asociate cu propria persoană și își impune standarde rigide, nerealiste); iar (2) pe de altă parte, există perfecționismul orientat social (i.e., indivizii le impun altora standarde rigide, nerealiste, apreciate drept „perfecte”). Specific, în rândul copiilor și adolescenților, perfecționismul orientat către sine este asociat cu depresie și anxietate, în timp ce perfecționismul orientat social este asociat cu constructe precum depresia, anxietatea, stresul social, inhibarea furiei sau furia direcționată asupra altora (Hewitt et al., 2002).
Firește, astfel de elemente indezirabile ne pot face să ne întrebăm dacă perfecționismul este „moștenit” sau „dobândit”. În continuare, vom putea urmări plasarea acestui concept pe un continuum, în detrimentul declarării unei false dihotomii (i.e., „ori” moștenit, „ori” dobândit).
Aspectul „Moștenit” al Perfecționismului în Rândul Copiilor
Pledoaria pentru aspectul majoritar genetic al constructelor face apel, în literatura de specialitate, la studiile pe gemeni. Acest tip de model de cercetare este cel mai potrivit pentru surprinderea aspectelor ce țin de ceea ce poartă denumirea de „eritabilitate”. În acest sens, se poate discuta, din nou, din cele două puncte de vedere asupra perfecționismului, conform lui Iranzo-Tatay și a colaboratorilor săi (2015):
- Eritabilitatea perfecționismului orientat către sine este estimată la 30% în rândul fetelor, respectiv 23% în rândul băieților.
- Eritabilitatea perfecționismului orientat social este estimată la 42% în rândul fetelor, respectiv 38% în rândul băieților.
Autorii susțin, în continuare, faptul că există asocieri genetice ridicate între cele două tipuri de perfecționism (Iranzo-Tatay et al., 2015). Cu alte cuvinte, aceste două tipuri se pot suprapune, în context ecologic (i.e., „viața reală”), în ciuda delimitărilor conceptuale din literatura de specialitate.
Aspectul „Dobândit” al Perfecționismului în Rândul Copiilor
Conform datelor prezentate anterior, procentele ce se duc în favoarea „mediului”, în formarea perfecționismului, sunt ușor deductibile. Cu toate acestea, care sunt acei factori de mediu, specific, ce contribuie la formarea perfecționismului în rândul copiilor? Dintre factorii respectivi, amintim:
- Percepția caracteristicilor familiilor de origine, precum stilurile parentale (Craddock et al., 2009).
- Trăsăturile de personalitate, precum conștiinciozitatea și stabilitatea emoțională (Walton et al., 2020).
- Contextul cultural, precum zonele geografice și tradițiile specifice acestora (Walton et al., 2020).
Note Concluzive
Firește, accepțiile perfecționismului prezentate în cadrul articolului de față nu sunt singurele sau cele mai importante dintre aspectele notate în literatura de specialitate. Precum în orice situație, există și susținători ai unei cantități „adaptative” de perfecționism. În general, metoda științifică nu adresează aspecte legate de „bine” și „rău”, nefiind interesul central al modalității de cunoaștere. În egală măsură, polarizarea unui construct și prezentarea sau reprezentarea acestuia drept ceva exclusiv benefic sau exclusiv malefic nu avansează cunoașterea științifică legată de acel concept. Pentru o lectură aprofundată în privința acestei discuții, un articol recomandat cu căldură este cel al lui Bieling și al colaboratorilor săi (2004).
Cât despre adresarea anumitor intervenții privind perfecționismul în rândul copiilor, aceasta nu este o misiune pe care părinții sunt nevoiți să o îndeplinească în solitudine. Este recomandată discuția cu un psihoterapeut, plecând de la ideea conform căreia orice proces de evaluare și prevenție a cauzelor indezirabile ale perfecționismului ar trebui să fie personalizat, în acord cu aspectele cognitive și emoționale specifice copiilor (Flett & Hewitt, 2014; Morris & Lomax, 2014).
Referințe Bibliografice
Bieling, P. J., Israeli, A. L., & Antony, M. M. (2004). Is perfectionism good, bad, or both? Examining models of the perfectionism construct. Personality and Individual Differences, 36(6), 1373–1385. https://doi.org/10.1016/S0191-8869(03)00235-6
Craddock, A. E., Church, W., & Sands, A. (2009). Family of origin characteristics as predictors of perfectionism. Australian Journal of Psychology, 61(3), 136–144. https://doi.org/10.1080/00049530802239326
Flett, G. L., & Hewitt, P. L. (2014). A proposed framework for preventing perfectionism and promoting resilience and mental health among vulnerable children and adolescents: The prevention of perfectionism. Psychology in the Schools, 51(9), 899–912. https://doi.org/10.1002/pits.21792
Guignard, J.-H., Jacquet, A.-Y., & Lubart, T. I. (2012). Perfectionism and anxiety: A paradox in intellectual giftedness?. PLOS ONE, 7(7), Article e41043. https://doi.org/10.1371/journal.pone.0041043
Hewitt, P. L., Caelian, C. F., Flett, G. L., Sherry, S. B., Collins, L., & Flynn, C. A. (2002). Perfectionism in children: Associations with depression, anxiety, and anger. Personality and Individual Differences, 32(6), 1049–1061. https://doi.org/10.1016/S0191-8869(01)00109-X
Iranzo-Tatay, C., Gimeno-Clemente, N., Barberá-Fons, M., Rodriguez-Campayo, M. Á., Rojo-Bofill, L., Livianos-Aldana, L., Beato-Fernandez, L., Vaz-Leal, F., & Rojo-Moreno, L. (2015). Genetic and environmental contributions to perfectionism and its common factors. Psychiatry Research, 230(3), 932–939. https://doi.org/10.1016/j.psychres.2015.11.020
Morris, L., & Lomax, C. (2014). Review: Assessment, development, and treatment of childhood perfectionism: a systematic review. Child and Adolescent Mental Health, 19(4), 225–234. https://doi.org/10.1111/camh.12067
Rasmussen, K. E., & Troilo, J. (2016). “It has to be perfect! ”: The development of perfectionism and the family system: perfectionism and the family system. Journal of Family Theory & Review, 8(2), 154–172. https://doi.org/10.1111/jftr.12140
Walton, G. E., Hibbard, D. R., Coughlin, C., & Coyl-Shepherd, D. D. (2020). Parenting, personality, and culture as predictors of perfectionism. Current Psychology, 39(2), 681–693. https://doi.org/10.1007/s12144-018-9793-y

Bogdan Cocoș
Bogdan Cocoș este absolvent al Facultății de Psihologie și Științele Educației și masterand al programului Sănătate Ocupațională și Performanța Resursei Umane, ambele din cadrul Universității din București. În prezent, acesta este referent științific al echipei Choice, desfășurându-și activitatea de science educator pe OSF și pe YouTube. Interesele sale presupun psihologia industrial-organizațională, epistemologia, open science, meta-știința și filozofia științei.