Diversitatea din ce în ce mai mare din ultimele decenii în formele familiei au provocat îngrijorări cu privire la instabilitatea vieții de familie în secolul 21 și cu privire la efectele acestei instabilități.
Ce este o familie instabilă?
Cât sunt de afectați copiii într-o familie instabilă?
Familiile instabile produc efecte negative prin acest unic fapt sau sunt implicați și alți factori?
Dacă ți-am stârnit curiozitatea și vrei să afli răspunsuri documentate științific la întrebările de mai sus, lecturează acest articol!
Ce înseamnă o familie instabilă?
Familia este considerată tipul ideal de comunitate în care copilului îi sunt satisfăcute nevoile emoționale, fizice și în dezvoltare.
Instabilitatea familiei se referă la schimbări în ceea ce privește rezidența și parteneriatele, cum ar fi:
- căsătoria
- divorțul
- mutarea partenerilor romantici în casă sau în afară ei.
Odată cu ratele de divorț care au crescut în ultimele decade, familiile au cunoscut un anumit grad de instabilitate familială.
Diversitatea formelor de familie și a spațiilor de locuit din ultimele decade au provocat îngrijorări cu privire la dispariția familiei și temeri că familiile au devenit fundamental instabile.
Această instabilitate a fost frecvent citată de politicieni și mass-media ca fiind cauza:
- comportamentului antisocial și juvenil abuziv
- abuzului de droguri și alcool
- tulburărilor la copii
- nivelurilor ridicate de sarcină în adolescență și eșecuri educaționale.
Să fie chiar așa?
Miturile și credințele despre viața de familie din secolul 21 au nevoie să fie revizuite pentru a ne asigura că schimbările pe scară largă în aranjamentele de viață familială nu dau naștere moralei despre dispariție și dezintegrare a așa-numitei familii tradiționale.
Pentru a înțelege cum părinții s-au schimbat, este necesar să înțelegem cum s-au schimbat familiile.
Volumul ”Working and Caring over the Twentieth Century: Change and Continuity in Four-Generation Families” arată că literatura semnalează variațiile ultimelor decenii existente în viața de familie ca având o serie de rădăcini:
- declinul și întârzierea căsătoriei și a nașterii
- creșterea ratei de divorț
- concubinaj
- uniuni de același sex și nașteri în afara căsătoriei
- independența economica mai mare, în special pentru femei.
Longevitatea crescută și sănătatea mai bună schimbă natura vieții de familie prin oportunitățile sociale și tehnologice oferite. În contextul schimbărilor din lumea muncii, ratelor de divorț crescute și totuși, un nivel al bunăstării în scădere, familiile cu mai multe generații sunt o resursă potențială pentru sprijinul familiei.
Astăzi, există o diversitate etnică și culturală mai mare și o oportunitate de alegere sporită în amenajările de locuit.
În general, oamenii trăiesc mai mult și mai sănătoși, deși îmbunătățirile sănătății sunt inegal distribuite între clase și culturi și se petrec de-a lungul unor perioade mai lungi de viață în exteriorul familiei convenționale.
În timp ce cuplurile căsătorite constituie încă principalul tip de parteneriat de cuplu adult, majoritatea cuplurilor intră în căsătorie având experiențe relaționale anterioare și o perioadă de conviețuire.
Dacă aceste tendințe continuă în următorul deceniu, până în 2021, în Marea Britanie se prezice că mai mult de unul din cinci parteneriate va fi format din cupluri care conviețuiesc și va fi din ce în ce mai frecventă nașterea din părinți care nu se căsătoresc.
Instabilitatea familială și dezvoltarea copiilor
Studiul longitudinal citat arată că cercetările anterioare sugerează faptul că acei copii care experimentează tranziții multiple în structura familiei se pot confrunta cu afecțiuni ale dezvoltării mai grave decât copiii crescuți în familii stabile cu doi părinți și poate chiar decât copiii crescuți în familii stabile, monoparentale.
Cu toate acestea, tranzițiile multiple și rezultatele negative ale copiilor pot fi asociate cu factori cum ar fi comportamentele și trăsăturile anterioare nașterii lor ale părinților. Studiul include informații detaliate despre dezvoltarea comportamentală și cognitivă a copiilor, istoricul familial și atributele mamei înainte de nașterea copilului. Rezultatele sugerează că:
- asocierea dintre numărul de tranziții ale structurii familiale și rezultatele cognitive sunt explicate, în mare parte, de caracteristicile genetice ale mame, care-i influențează comportamentul.
- asocierea dintre numărul de tranziții și rezultatele comportamentale la copil poate fi parțial explicată prin instabilitatea familiei.
Ca la final…
Am aflat că instabilitatea familială influențează funcționarea copiilor și adolescenților, așa cum o face și venitul gospodăriei și natura relației părinților.
Susținem că, în ciuda diversității relațiilor de familie din secolul 21, există un atașament durabil față de legăturile și angajamentul familial chiar dacă vremurile s-au schimbat.
Problematicile sunt complexe și relative în secolul 21, dar nu sunt imposibil de gestionat.
Mihaela Abagiu
Mihaela Abagiu este absolventă a Facultăţii de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei și a masterului Psihologia Sănătăţii - Cercetare Clinică şi Optimizare comportamentală, Universitatea din Bucureşti. Este interesată de psihologia bazată pe dovezi ştiinţifice , psihologia ca domeniu de studiu interdisciplinar și de mecanismele de adaptare ale omului, cu precădere în situații adverse de viața, mecanisme care se pot modela prin educare și autoeducare.
[…] într-un articol scris de Mihaela Abagiu cu tema Provocările și Efectele Instabilității Familiei în Secolul 21, veți avea ocazia să citiți mai multe despre diversitatea familiilor, schimbările și […]