O relație de cuplu nu presupune numai aspecte pozitive ci și aspecte negative, care le pot depăși uneori pe primele. Unele cupluri se destramă din cauza disfuncționalității, altele aleg să rămână în ciuda toxicității, iar altele durează o viață întreagă datorită împlinirii care există în cuplu. Astăzi o să abordez aspectele ce contribuie la o relație de succes.
Coping diadic pozitiv
Acest concept se referă la modul în care partenerii fac față stresului împreună. Conform unui studiu, modul în care membrii cuplului percep copingul influențează puternic, indiferent de gen satisfacția în cuplu, cu excepția existenței condiției de boală. Comunicare stresului, suportul empatic și pragmatic, preluarea sarcinilor și responsabilității partenerului în condiții de stres, colaborarea de ambele părți contribuie pozitiv în ceea ce privește satisfacția, în timp ce ostilitatea, ambivalența și supra-protecția dimpotrivă.
De exemplu, pentru parteneri, a comunica ceea ce gândesc și ce simt despre un eveniment stresant, a oferi empatie unul altuia și a căuta împreună soluții la probleme apărute conduce la satisfacție crescută în cuplu, iar a se blama unul pe altul pentru probleme apărute, a oferi sprijin considerând că partenerul ar trebui să se descurce, a ascunde anumite probleme doar pentru a nu se confrunta și celălalt cu acestea conduce la satisfacție scăzută.
Încrederea și modul de petrecere a timpului împreună
Conform unui alt studiu, încrederea dintre cei doi parteneri îi determină să investească mai mult timp petrecut în relație ceea ce duce la creșterea satisfacției. Acest timp petrecut împreună presupune angajarea în activități comune (precum petrecerea timpului singuri, luarea mesei împreună), în exprimarea emoțională și intelectuală mai frecventă, (de exemplu schimbul stimulant de idei) și angajarea în intimitate fizică (precum sărutări, îmbrățișări, sex).
Personalitatea
Într-un studiu s-a cercetat legătura dintre factorii de personalitate Big Five și satisfacția maritală. Perceperea unui nevrotism ridicat al partenerul contribuie la satisfacție maritală scăzută atât pentru soți, cât și pentru soții. A avea nevrotism și conștiinciozitate medie contribuie la satisfacție maritală. Perceperea partenerului ca având trăsături mai dezvoltate decât propria persoană conduce la satisfacție maritală ridicată cu două excepții:
- atunci când soțul e mai deschis spre experiență decât soția și
- când soția are o satisfacție scăzută și atunci soția e mai extravertă decât soțul, soțul prezintă acest aspect la un nivel scăzut.
Soții au o satisfacție maritală mai ridicată atunci când soțiile îi percep ca fiind nevrotici și agreabili. Dintre toate trăsăturile de personalitate, conștiinciozitatea prezice cel mai mult satisfacția în cuplu.
Conform unui alt studiu agreabilitatea și nevrotismul sunt predictori importanți ai satisfacției în cuplu. În timpul unui conflict, partenerii cu agreabilitate ridicată se pot controla mai bine, iar nivelul depresiei unui partener este influențat de nivelul nevrotismului celuilalt partener.
Alte rezultate ale unei cercetări arată că un nevrotism ridicat și o agreabilitate scăzută conduc la agresiune și manipulare în cuplu.
Teoria scopurilor dinamice a satisfacției maritale
Conform acestei teorii există trei tipuri de scopuri maritale ce contribuie la satisfacția în cuplu: scopurile de creștere personală, cele instrumentale și cele de acompaniament.
Scopurile de creștere personală sunt bazate pe dorința de a te îmbunătățire și autoactualizare personală cu ajutorul relației de cuplu. Scopurile instrumentale fac referire la cele practice, precum împărțirea responsabilităților în gospodărie, managementul financiar și creșterea copiilor. Scopurile de acompaniere sunt legate de nevoile umane de apartenență și legătură în căsătorie, precum angajamentul și intimitatea.
Acestea își schimbă importanța de la o perioadă de dezvoltare la alta. La tinerețe sunt mai importante scopurile de creștere personală, la vârsta de mijloc cele instrumentale, iar la bătrânețe cele de acompaniere. Această importanță poate fi influențată și de alte aspecte precum tranzițiile de viață și valorile culturale. Prioritizarea lor afectează atât patternurile de interacțiune dintre partenerii cât și atingerea satisfacției maritale.
Tipul de atașament
Conform unui studiu atât atașamentul evitant, cât și cel anxios dăunează satisfacției maritale. În cazul cuplurilor stresate ce caută ajutor în terapie, atașamentul evitant diminuează satisfacția relațională, atât a bărbaților cât și a femeilor, iar atașamentul anxios afectează doar satisfacția femeilor, în cazul acestor tipuri de cupluri. Atașamentul evitant în cazul cuplurilor stresate dăunează mai mult satisfacției în cuplu decât cel anxios. De exemplu, în cazul cuplurilor ce sunt în conflict, detașarea partenerului și neimplicarea sa în rezolvarea problemelor dăunează mai mult decât cererea disperată a atenției.
În cazul cuplurile ce nu sunt în situație de distres, atașamentul evitant scade satisfacția maritală atât în cazul bărbaților cât și al femeilor, iar atașamentul anxios, în acest caz, afectează doar satisfacția bărbaților.
În cuplurile non-stresate, nu s-a găsit un impact mai mare al atașamentului evitant în comparație cu cel anxios asupra satisfacției în relație, ba dimpotrivă studiile citate în articol sugerează că în cazul cuplurilor ce nu cer ajutorul terapeutului, atașamentul anxios afectează mai mult relația de cuplu prin faptul că persoanele cu atașament anxios prezintă mai multe emoții și comportamente negative și au abilități mai slabe de comunicare și rezolvare de probleme. Persoanele anxioase cer asigurări și în cazul unei buni funcționări relaționale, în timp ce persoanele evitante manifestă propriile patternuri în cazuri de stres.
Femeile sunt văzute în general ca având un atașament anxios și bărbații un atașament evitant. O inversare de acestui aspect în relațiile aflate în distres duce la multă insatisfacție în relație.
Totuși, rezultatele studiului trebuie interpretate cu precauție ca urmare a unui eșantion mic de cupluri și a unui design ce nu permite inferențe cauzale.
Comunicarea spirituală
Într-un studiu cercetătorii și-au propus să investigheze relația dintre comunicare religioasă și satisfacție maritală. Comunicarea religioasă este asociată pozitiv cu calitatea relațională. Cuplurile în care partenerii au aceeași religie sunt mai satisfăcute de relație în comparație cu cele unde credința este diferită. Comunicare religioasă le ajută pe cele dintâi la creșterea satisfacției în relație.
Religiozitatea contribuie la iertarea partenerului, ceea ce duce la o relație de bună calitate. Comunicarea despre rolul lui Dumnezeu în relație facilitează o grijă proactivă și atitudini pozitive față de agresor și empatie față de partener, empatie care la rândul ei conduce la iertare. Rolul iertării asupra satisfacției în relație poate fi diferit la un credincios față de un ateu. Comunicarea religioasă poate duce la iertare în cazul credincioșilor și nu al ateilor, aceasta fiind influențată indirect de atribuirea acordată trangresiunii (devierii de la o religie la alta).
Acestea fiind spuse, sunt o multitudine de factori ce influențează nivelul de satisfacție în cuplu. Aceasta înseamnă că e necesar să fim atenți la personalitatea partenerului, la stilul său de atașament, dar și la modul în care ne rezolvăm problemele, petrecem timpul liber împreună și ne propunem și atingem scopuri împreună.

Andreea Mirela Soare
Andreea Soare este studentă în anul III la Facultatea de Psihologie și Științele Educației din cadrul Universității București și voluntar în cadrul departamentului Științific Choice.
[…] Predictorii unei relații de cuplu (ne)/satisfăcătoare – Andreea Soare […]