Schimbare în terapie: ce și cum. Câteva lucruri mai rar menționate

S

schimbarea in terapieCercetarea continuă legată de factorii care duc la rezultate pozitive pentru clienți în terapie a oferit, de-a lungul timpului, câteva răspunsuri stabile, cu toate că nu dispunem încă de cele mai bune metodologii de studiu pentru a face inferențe de tip cauzal. Știm, de exemplu, că relația terapeutică are un efect important indiferent de tipul de terapie și metodă. De asemenea, așteptările cu care vine clientul în terapie au contat și încă contează. Factori generali mai nou cercetați, precum feedback-ul constant colectat de la clienți, încep să fie confirmați. Acest articol vorbește însă despre trei lucruri mai rar menționate despre schimbarea în terapie.

Schimbarea e lineară mai rar decât presupunem 

În practică, terapeuții vorbesc des despre fluctuații și recăderi, în special atunci când implică patologii din sfera dependenței sau a tulburărilor alimentare. Datele arată însă că un traseu nonlinear al schimbării se regăsește și la alte tipuri de probleme.

În cazul tulburărilor anxioase, de exemplu, clienții experimentează la scurt timp după începerea terapiei o creștere a distresului, datorată cel mai probabil expunerii terapeutice, urmată de o reducere a simptomelor.

Depresia pare a avea un parcurs similar. Unul dintre studiile ample care au urmărit cursul psihoterapiei în cazul tulburărilor de dispoziție confirmă că o bună parte din persoanele care beneficiază de terapie au parte de creșteri de funcționalitate/ îmbunătățire a dispoziției foarte aproape de începutul terapiei. Deși la astfel de clienți schimbările în bine par să se păstreze, sunt situații în care oamenii înregistrează pierderi în momente diverse ale terapiei. Studiul susține, de asemenea, faptul că pacienții evaluează relația terapeutică ca fiind mai bună atunci când înregistrează creșteri de funcționalitate, ceea ce sugerează o parțială dependență a relației terapeutice de rezultat (strict din partea clientului). Având în vedere că relația terapeutică este ea însăși un factor important în schimbare, se poate crea aici un cerc vicios.

Și emoțiile pozitive contează în schimbare

Tot acest accent pe disconfortul cauzat de terapie și pierderi care motivează schimbarea prin terapie nu exclude posibilitatea ca emoțiile pozitive să joace un rol important în acest proces. Modul în care emoțiile pozitive, precum bucuria, entuziasmul sau recunoștința duc la schimbare, pare a lua forma unui cerc vicios pozitiv. A avea emoții pozitive poate crește probabilitatea de a-ți restructura gânduri și chiar scheme cognitive și de a-ți schimba perspectiva. De asemenea, stările pozitive cresc șansa de expunere la experiențe noi și reduc evitarea. Restructurările și experiențele noi duc la rândul lor la și mai multe emoții pozitive, iar efectul se întreține.

Uneori nu surprindem schimbări relevante pentru că amestecăm trăsături cu stări

Autoarea unui articol recent din American Psychologist sugerează că atunci când urmărim schimbarea în terapie, este important să facem distincția clasică de personalitate stare-trăsătură.  

Schimbările la nivel de stare sunt orice schimbări la nivel cognitiv, afectiv sau comportamental care caracterizează reacțiile și acțiunile clientului în contextul actual (cu care vine în terapie). Exemple de schimbări la nivel de stare ar putea fi comunicarea mai bună în relațiile interpersonale semnificative, emoții negative reduse sau comportamente de evitare diminuate. De obicei, ținta imediată a terapiei sunt schimbările de stare.

Pe de altă parte, schimbările la nivel de trăsătură (adică predispoziție mai degrabă generală, independentă de context) sunt cele care facilitează sau nu schimbările la nivel de stare. Exemple de schimbări la nivel de trăsătură includ creșterea capacității de reglare emoțională sau a capacității de a face 1. Predicția schimbărilor de stare ce vor fi asimilate mai ușor și 2. Stabilirea schimbărilor de stare care pot duce la schimbări de trăsătură. De exemplu, pentru un client care dispune deja de o capacitate mare de insight-trăsătură va fi mai ușor să-și analizeze emoțiile și gândurile pentru a își îmbunătăți relațiile. El are nevoie doar de ghidaj pentru a face asocieri de moment, în cadrul interpersonal. Prin contrast o persoană cu capacitate de asociere scăzută are nevoie de sprijin de la terapeut, atât în ceea ce privește dezvoltarea capacității de analiză în general, cât și de sprijin în contextul relațiilor. Prin urmare, este de așteptat ca schimbările apărute la astfel de clienți să fie mai mari.  De ce e lucrul ăsta important pentru monitorizarea schimbării? Pentru că schimbări la nivel de stare pot fi blocate de trăsături pe de-o parte, dar și lucrul la nivelul trăsăturilor duce la schimbări uneori mai lent observabile.

Concluzia?

Nimeni nu a reușit încă să surprindă toți factorii care duc la schimbarea terapeutică și e puțin probabil să reușim asta vreodată, însă știm cu siguranță deja destule lucruri care ne pot ghida într-o direcție bună.

Andreea Rățoi

Andreea Rățoi este dublu-absolventă de master, absolvind întâi Psihologia Sănătății-Cercetare Clinică și Optimizare Comportamentală și apoi masterul de Neurobiologie din cadrul Universității București. Este preocupată de psihologia clinică și cognitivă, în special de modul în care neuroștiințele pot ajuta la clarificarea proceselor psihologice și la selectarea de intervenții eficiente.

Add comment

Arhivă Ediții

Pagina de Facebook APR