Cum explică Teoria Jocurilor Interacțiunile Umane

C

Ce ar fi lumea fără prosocialitate? Aceasta are un rol important în asigurarea armoniei și dezvoltării societății. Psihologia evoluționistă, prin „teoria jocului”, oferă o explicație a unui comportament important ce asigură prosocialitatea, anume cooperarea dintre oameni.

Definiție și aspecte generale

Teoria evoluționistă a jocului (numită astfel deoarece are în vedere jocul, interacțiunile dintre jucători) se referă la comportamentul unor largi populații de agenți care, în mod repetitiv, se angajează în interacțiuni strategice (ex. summit la patru ani pentru menținerea păcii, organizat cu mai mulți demnitari ai unor state). Aceasta presupune o analiză simplă a deciziilor care afectează deciziile altor oameni (ex. analizarea creșterii taxei de poluare). De asemenea, teoria jocului este o teorie formalizată matematic a interacțiunilor strategice. În cadrul acestor interacțiuni dintre actorii se produc rezultate în ceea ce privește preferințele (sau utilitățile) acestora, unde rezultatele nu ar fi intenționate de niciunul dintre agenți. De exemplu, un ajutor acordat cuiva care nu crede că va primi ajutor, poate determina persoana ajutată să își revizuiască convingerea despre acest aspect. În plus, vizează modelarea situațiilor în care factorii de decizie trebuie să fie specificați ca fiind reciproci sau conflictuali. De exemplu, în cazul unor întâlniri dintre șefii statelor se precizează natura relației dintre state.

Teoria jocului a fost creată ca un subset al economiei, aceasta descriind de ce oamenii iau decizii care afectează individul (la nivel microeconomic) sau o masă de oameni (la nivel macroeconomic). În trecut a existat o lipsă de înțelegere a deciziilor pe care diverși oameni le iau și cum decizia unei persoane afectează decizia alteia. Conform acestei teorii, tipurile de decizii se numesc strategii, iar premiza este aceea că se poate calcula decizia cea mai bună care poate fi luată de mai multe persoane în mai multe situații.

Teoria evoluționistă a jocului ne poate ajuta să cunoaștem decizia corectă în situațiile în care alegerile noastre sunt afectate de alegerile altora, indiferent dacă actorii sunt raționali sau nu.

Au fost dezvoltate două abordări ale acestei teorii

  • Prima analizează conceptul evoluționist al strategiilor stabile și se referă la un echilibru în care agenții au diferite strategii (ex. să învețe prin imagine, să învețe prin scheme) care nu sunt construite satisfăcător (ex. imaginile sunt diluate, schemele realizate prost).
  • A doua explică frecvența diferitelor strategii și studiază dinamica evoluționistă a populației. Această abordare construiește un model explicit al procesului în care frecvența strategiilor se schimbă în populație (ex. oamenii comunică din ce în ce mai rar prin scrisori și își trimit mesaje online din în ce mai mult, odată cu apariția și răspândirea Internetului în casele oamenilor) și al proprietăților dinamicii evoluționiste în interiorul modelului (ex. oamenii au nevoie să socializeze unii cu alții, iar prin intermediul Internetului acest lucru este mai eficient).

Cine ia decizii?

Un agent poate fi un individ, un grup de indivizi sau un software. Este important să cunoaștem identitatea agenților deoarece deciziile lor sunt răspândite către alți oameni. 

Dintr-o perspectivă econimică, un agent poate fi un consumator, o familie sau o firmă, iar dintr-o perspectivă a distribuției controlului, poate fi o turbină sau un grup de turbine.

Teoria evoluționistă a jocului are în vedere regulile adaptative ce guvernează comportamentul, deciziile având în spate o regulă. De exemplu, o dinamică de răspuns individuală mai bună impune ca individul ce aparține unui grup (firmă) să aleagă o strategie care este cel puțin la fel de bună pentru el însuși (să avanseze în funcție) astfel încât să mențină fixate strategiile altor jucători (să avanseze fără să îi împiedice pe alții din a face același lucru).

Pentru o dinamică coalițională mai bună, la nivel general, coaliția inclusă într-un grup (rectoratul universității) alege o strategie subprofil (care ușoară a taxei de școlarizare) de care beneficiază slab toți membrii săi (plătesc toți studenții în plus doar 100 de lei).

Deterministica dinamicii evoluționiste

Deterministica populației evoluționiste este o regulă ce atribuie populației de jocuri ecuații diferențiale ordinale ce descriu evoluția comportamentului în jocuri. Aceasta poate deriva din protocoale de revizie, ce descriu alegeri (în economie) sau nașteri și decese (în biologie) de la un agent la baza altuia.

Protocolul de revizie

Un protocol de revizie descrie sincronizarea rezultatelor deciziilor agenților despre cum să se comporte în repetate interacțiuni strategice. Un exemplu ar fi schimbarea stării de bine a tuturor bătrânilor, în urma stabilirii regulilor în ceea ce privește atitudinea față de aceștia. Acesta este utilizat pentru a deriva dinamicile evoluționiste deterministe și stochastice (bazate pe calculul matematic al probabilităților).

Jocul de formă normală

Jocul de formă normală este o interacțiune în care fiecare n jucător alege o strategie ce o primește ca retribuție în funcție de alegerile celorlalți agenți. Într-un joc de formă normală cu doi jucători, cei doi jucători aleg același set de strategii și plătesc în funcție de alegerea oponentului, nu a identității acestuia. De exemplu, doi oameni aleg să sprijine o persoană săraca dar fiecare în mod diferit în funcție de ce a făcut celălalt: îi cumpără haine altul îmbrăcăminte.

Strategiile evoluționiste stabile (ESS)

Într-un joc simetric de formă normală, o strategie evoluționistă stabilă este o strategie (posibil mixtă), ce urmărește o populație în care membrii joacă pentru a rezista invaziilor unor grupuri mici de mutanți cu strategii alternative. Un exemplu în acest sens ar fi populația de anticorpi care încearcă să elimine virusurile care atacă organismul.

Populația jocurilor

O populație de jocuri este o interacțiune strategică între una sau mai multe populații mari de agenți. Retribuția fiecărui agent depinde cum își alege el propria strategie și distribuția strategiilor alese de alții. De exemplu, în cadrul unei familii, un copil primește atenție în funcție de cât de bine învață la școală în comparație cu frații săi.

Aplicații ale teoriei jocurilor

Această teorie este aplicată în biologie (în înțelegerea conflictelor și ritualurilor animalelor), în psihologie (înțelegerea alegerii partenerului, a investiției parentale, a conflictelor dintre părinți-copii etc.), în economie, marketing și în înțelegerea rețelelor computerelor.

În concluzie teoria jocului este o teorie complexă ce explică într-un mod matematic interacțiunile animale, umane, tehnologice și deciziile pe care noi oamenii le luăm. Din punctul meu de vedere prin precizie matematică oferă modele de predicție cât mai aproape de realitate.

Andreea Mirela Soare

Andreea Soare este studentă în anul III la Facultatea de Psihologie și Științele Educației din cadrul Universității București și voluntar în cadrul departamentului Științific Choice.

Add comment

Arhivă Ediții

Pagina de Facebook APR