Setea de cunoaștere. Curiozitatea și Învățarea

S

curiozitatea si invatarea de orice tipSuntem minți flămânde. Însetate de cunoaștere. Petrecem mult timp căutând și consumând informații. Și nu doar informații necesare pentru nevoile de bază, imediate, ci și informații fără un scop practic. 

Simțim adesea curiozitate atunci când există un „decalaj de informații” între ceea ce vrem să știm și ceea ce știm în prezent. Curiozitatea motivează învățarea. De orice tip. Dar este un fenomen mai complex de atât, curiozitatea fiind pentru creier o stare de anticipare a recompensei. Curiozitatea te face nu doar să „vrei”, ci și să îți „dorești”.

Curiozitatea sprijină învățarea la orice vârstă

Curiozitatea epistemică, intelectuală sau „nevoia de a ști” și cea perceptuală sau „nevoia de a experimenta și de a simți” se manifestă în proporții diferite de la persoană la persoană și de-a lungul vieții. Copiii, mai ales în primii ani de viață, sunt extrem de curioși. Totul este nou pentru ei. La vârsta adultă curiozitatea nu dispare, dar devine mai specifică, față de copilărie când acoperă o plajă largă de explorare.

Este un fapt bine cunoscut că memoria începe să intre ușor în declin la vârsta adultă mijlocie, dar este posibil că acest declin să fie compensat de un nivel de curiozitate ridicat, care sporește encodarea anumitor informații, după cum arată unele experimente.

Memorăm chiar și incidental mai mult, când ne este stimulată curiozitatea și ne amintim mai multe informații mai târziu.  

Curiozitatea – cel de-al treilea stâlp al performanței academice

Știm că inteligența este cel mai important predictor al performanței academice. Și mai știm că și anumite trăsături de personalitate, precum conștiinciozitatea, sunt asociate pozitiv cu performanța. Se vorbește mai puțin însă despre o altă trăsătură: curiozitatea. O meta-analiză a 200 de studii arată că puterea combinată a curiozității intelectuale cu conștiinciozitatea, echivalează cu impactul inteligenței asupra performanței academice. Și că, surprinzător, curiozitatea intelectuală nu mediază efectul inteligenței asupra performanței, ci este un predictor direct al performanței academice.

A învăța pentru plăcerea de a învăța

Curiozitatea face ca învățarea să fie nu doar mai eficientă, ci și plăcută, după cum confirmă și studiile care au analizat creierul participanților „curioși” folosind imagistica prin rezonanță magnetică funcțională (fMRI). Informația nouă este percepută drept recompensă de creierul nostru, ca urmare a eliberării dopaminei.

Persoanele cu scoruri mai ridicate pe scala curiozității au o dispoziție generală de a explora și căuta experiențe noi și de a „îmbrățișa” situații, locuri și oameni noi, necunoscuți, și asta contribuie la o viață mai „fericită”. 

Curiozitatea sprijină dezvoltarea abilităților și competențelor sociale

Persoanele curioase se angajează în comportamente deosebit de relevante pentru creșterea probabilității de a dezvolta relații sociale pozitive și sănătoase. Studiile indică faptul că oamenii curioși posedă o serie de atribute adaptative, precum aprecierea frumuseții, preferința pentru gândirea complexă și abstractă, capacitatea intelectuală puternică, inițierea umorului și a jocului, confortul cu incertitudinea și anxietatea, lipsa timidității și tendința de a evita judecarea, criticarea sau blamarea altor persoane.

Curiozitatea aduce multiple beneficii pentru organizații, lideri și angajați

Curiozitatea susține creativitatea și inovația la locul de muncă, crește performanța, reduce conflictul, încurajează colaborarea. 

Google, al doilea cel mai valoros brand din lume, este una dintre marile companii care caută angajați curioși. În 2004, în Silicon Valley, a apărut un panou publicitar anonim, care prezenta acest puzzle: “{first 10-digit prime found in consecutive digits of e}.com.” Răspunsul, 7427466391.com, i-a condus pe curioși online, unde au găsit o altă ecuație de rezolvat. Cei care au rezolvat ecuația au fost invitați să trimită un CV la Google. Ingenios, nu-i așa? 

Curiozitatea și știința

„Nu am niciun talent anume. Sunt doar extraordinar de curios”, spunea Albert Einstein. 

Nu e de mirare că sectorul de cercetare ştiinţifică şi dezvoltare tehnologică are cei mai curioși oameni. Curiozitatea și dorința de a înțelege lumea fac parte din fișa postului unui om de știință. 

Și în domeniul psihologiei inovația a pornit de la întrebări precum  „De ce?”, „Ce-ar fi dacă…”. Azi vorbim de domenii interdisciplinare ce ar putut fi văzute drept SF acum 10 ani, precum terapia asistată psihedelic, roboterapie, utilizarea aplicațiilor pe mobil ca tratament alternativ sau suport în terapie. 

Curiozitatea „morbidă” – avantaj evolutiv

În mod clar, curiozitatea oamenilor a fost, de-a lungul evoluției, și rămâne în continuare, un avantaj pentru a supraviețui și a se adapta. Și nu doar curiozitatea „normală” a fost sursă de învățare, ci și cea „morbidă”. Oamenii au tendința de a alege stimulii sociali negativi, care  descriu moartea, violența, în detrimentul celor neutri. Curiozitatea „morbidă” poate fi interpretată prin prisma căutării de senzații, dar este și o nevoie de a acumula informații despre lume, precum și o strategie de a regla stările emoționale negative în avans.

„Curiozitatea îi împinge pe unii să descopere America şi pe alţii să asculte la uşă”

Este bârfa o formă de curiozitate socială? Cele două concepte se suprapun într-o anumită măsură, dar sunt diferite. Atât curiozitatea socială, cât și tendința de a bârfi ar putea facilita și direcționa învățarea și înțelegerea informațiilor sociale. Însă, curiozitatea socială pare să fie mai mult determinată de interesul general de a colecta informații despre cum se simt, cum gândesc și cum se comportă ceilalți și despre nevoia de a aparține. 

Bârfa, denumită și „curiozitate socială ascunsă / sub acoperire” mai poate îndeplini și funcția de divertisment social, de ventilare emoțională sau de reglare a stimei de sine, prin comparații sociale descendente.

”Curiosity killed the cat”?

Să nu ignorăm însă și cealaltă față a curiozității: impulsul de a satisface nevoia de informații noi, de experiențe noi, ar putea, parțial, determina oamenii să se dedice unor activități inutile pentru cerințele sarcinii lor sau sa își asume riscuri mai mari. 

Voyager ar fi ajuns mult mai repede pe Pământ dacă nu s-ar fi abătut de la drum analizând anomalii în spațiu sau luând contact cu specii noi din cvadrantul Delta. Eficiența a fost sacrificată pentru a satisface nevoia de a explora. Pe de altă parte, explorarea i-a ajutat să inoveze și să găsească scurtături în lungul drum de 70.000 de ani lumină spre casă.  

Trec de la științifico-fantastic la un exemplu fascinant din microbiologie – ”Curiosity killed the… mouse”. Cercetătorii au analizat comportamentul parazitului Toxoplasma gondii, a cărui gazda principală sau finală este pisica. Au descoperit că Toxoplasma gondii sporește „curiozitatea” la șoareci – ceea ce îi face mai susceptibili de a fi prinși de pisici, continuându-se astfel ciclul de viață al parazitului.  

Adjectivul „curios” face parte mai mereu din descrierea marilor personalități ale lumii, fie ei scriitori, filosofi, artiști, oameni de știință sau ingineri. Din păcate, în ciuda interesului existent, curiozitatea rămâne slab înțeleasă ca fenomen psihologic. 

Și totuși, n-ar fi rău să stimulăm „mințile flămânzi” încă de la vârste fragede, când ar trebui să le transmitem clar copiilor, după cum spunea și Sagan, că „nu există întrebări stupide” sau să încurajăm „setea de cunoaștere” în mediul universitar, în cel profesional, lăsând spațiu pentru întrebări „enervante”. 
 

Fotografie copertă: Eugenio Mazzone via Unsplash

Alina Orel

Alina Orel, voluntar în cadrul departamentului Științific Choice, este absolventă a Facultății de Psihologie din cadrul Universității Transilvania. Domeniile sale principale de interes sunt Terapia Cognitiv-Comportamentală, Adicțiile, Consilierea în Carieră și Orientarea Vocațională,  Art-Terapia.

Add comment

Arhivă Ediții

Pagina de Facebook APR