„Când ajungi adult înveți altfel decât un școlar”. Are această frază o bază reală sau este doar un mod rebel de a spune că, de fapt, la maturitate, am obosit să învățăm? Ca de obicei, răspunsul nu e dihotomic și nu se referă, așa cum poate ne e mai comod să presupunem, la tipul sau cantitatea de informație pe care suntem dispuși să le acumulăm. Mai degrabă, ceea ce diferă atunci când învățăm matur, este modul în care tratăm informația.
A reflecta – un efort care face bine.
În termeni generali, o persoană adultă se distinge prin câteva aspecte atunci când învață: are o motivație bine definită și este capabilă să o mențină, își gestionează propriul proces de acumulare de informație apelând la strategii metacognitive care funcționează pentru ea și poate să reflecteze asupra lucrurilor noi pe care le află. Reflectarea nu presupune doar clasica învățare din experiență ci și gândirea critică/ sceptică asupra propriei experiențe (limitate) și încercarea de a o integra în raport cu fenomene general valabile.
O meta-analiză recentă a studiilor privind eficiența programelor de învățare pentru adulți arată că ele dau rezultate obiective (achiziții) și subiective (autoeficacitate) mai ales incluzând pe de-o parte activități care presupun aplicarea și evaluarea informațiilor primite, iar pe de alta activități reflective (cu sau fără feedback) și autoevaluative.
În procesul învățării, reflectarea depășește nivelul procesării mecanice și nivelul simplei înțelegeri a fenomenelor și, cu toate că necesită un efort mai intens, se asociază cu o satisfacție mai mare în ceea ce privește conținutul parcurs. În aceeași ordine de idei, autonomia în învățare corelează printre altele cu satisfacția cu propria viață, conform rezultatelor unei alte meta-analize.
Nu în ultimul rând, există date care arată că folosirea reflectării în învățare poate să conducă la mecanisme de coping active, precum rezolvarea de probleme atunci când apar dificultăți de înțelegere sau stres, ceea ce are ca rezultat o eficiență mai mare în învățare și mai puține șanse de evitare sau procrastinare, creându-se un cerc pozitiv care întreține un parcurs bun. Astfel, nu este surprinzător nici faptul că la satisfacția profesorilor cu propria muncă contribuie gestionarea cu succes a situațiilor sociale dificile asupra cărora pot reflecta pentru a învăța mai mult.
Poți învăța reflectând asupra unor experiențe extrem de diverse.
Unul dintre rezultatele unor experimente cu privire la sarcini lingvistice (recunoaștere, înțelegere) este acela că nevoia de a reflecta reduce numărul de erori de recunoaștere. E destul de intuitiv să presupui că autoreflecția are impact în sarcini cognitive verbale. Totuși, rolul reflecției pare să depășească cu succes zona formală a achizițiilor de informație.
Spre exemplu, un studiu în care au fost analizate texte ale unor blog-uri de călătorie arată că experiențele emoționante sau disonante, în care sunt constatate diferențe între culturi, antrenează învățarea reflectivă, care contribuie la rândul ei la un proces de dezvoltare personală.
Capacitatea de a reflecta poate fi dezvoltată prin exercițiu.
O veste bună e că atunci când vine vorba de capacitatea de autoreflecție nu ne bazăm doar pe trecerea timpului. Un mediu de învățare care stimulează analiza perspectivelor (folosind dileme strategice, discuții de grup, sesiuni de formare ținute între colegi, jocuri de jol, studii de caz în predarea conținutului) și care încurajează organizarea experienței prin practici cum ar fi ținerea unui jurnal, duce la creșterea calității reflecțiilor în timp, ceea ce e deosebit de util, mai ales în profesii sociale.
Concluzia?
Învățarea reflectivă presupune să integrăm propria experiență într-un model general de funcționare a lumii. În special la vârsta adultă, această practică poate contribui atât la rezultate mai bune cât și la propria stare de bine și construirea de sens. Partea frumoasă este poate aceea că atunci când reflectăm la lucrurile pe care le știm învățăm simultan despre lume și despre noi.
Fotografie copertă: Nigel Tadyanehondo via Unsplash
Ioana - Andreea Rățoi
Andreea Rățoi este dublu-absolventă de master, absolvind întâi Psihologia Sănătății-Cercetare Clinică și Optimizare Comportamentală și apoi masterul de Neurobiologie din cadrul Universității București. Este preocupată de psihologia clinică și cognitivă, în special de modul în care neuroștiințele pot ajuta la clarificarea proceselor psihologice și la selectarea de intervenții eficiente.
[…] Reflectarea – Cheia Învățării Plăcute la Adulți? […]