Părinţii, Abuzul şi Triada Întunecată a Personalităţii

Abuzul emoțional și neglijarea – ce este, cu ce se asociază și ce consecințe are?

Abuzul emoțional și neglijarea sunt definite ca interacțiuni persistente non-fizice și perturbatoare ce presupun atât comiterea, cât și omiterea unor acțiuni. De exemplu, în cazul abuzului emoțional, copilul este jignit atunci când nu a acționat conform dorinței îngrijitorului, în timp ce neglijarea presupune lăsarea copilului într-o cameră singur pentru multe ore, fără a-i asigura cele necesare. Acestea sunt experiențe independente, dar pot apărea împreună și cu alte forme de abuz. De fapt, stau la baza altor forme și sunt cele mai întâlnite tipuri. 

Abuzul emoțional și neglijarea asupra copiilor sunt asociate cu mai multe consecințe: compromiterea dezvoltării emoționale și a stării de bine, afectarea performanței academice, apariția comportamentelor disruptive și a relaționării deficitare. Mai concret, copilul se poate simți nervos, trist, poate să nu comunice cu persoanele din jur, poate lua note mici la școală.

Într-un alt studiu rezultatele au arătat că expunerea la traume, la abuzuri emoționale în copilărie, conduce la dificultăți de reglare emoțională ce se asociază la maturitate cu abuzul de substanțe și alcool.

Mai mult, o recenzie din 2015  a scos la iveală că mamele neglijate şi abuzate emoțional pot avea un deficit relațional părinte-copil, precum şi empatie și acceptare scăzute față de acesta. De asemenea, pot duce la control psihologic crescut (controlarea gândirii independente și auto-exprimării), creșterea potențialului de maltratare a copilului, sau atitudini punitive. De exemplu, o mamă care a fost abuzată emoțional sau neglijată în copilărie, poate să nu accepte opiniile propriului copil, să nu îi permită să poarte o anumită bluză fiindcă nu îi place, să îl amenințe cu pedepse, ceea ce poate menţine o situaţie conflictuală între aceştia.

Abuzul fizic – ce predispune, ce urmări are?

Într-un studiu rezultatele au arătat că, printre copiii cei mai predispuși abuzului fizic se află cei în a căror familie există violența domestică parentală, lipsa angajării într-un loc de muncă pe termen lung, sărăcie, infractori, probleme de sănătate fizică și mentală.

Tot același articol punctează că abuzul fizic în copilărie poate avea multe urmări nedorite: apariția tulburărilor de sănătate mintală, creșterea agresivității și a comportamentului criminal, cât și obținerea unui nivel educațional scăzut. De exemplu, un copil provenit dintr-o familie în care nimeni nu are un job, tatăl consumă alcool și își agresează nevasta, poate fi la rândul său agresiv cu colegii săi de școală.

De asemenea, copiii ce au fost expuși la violență domestică pot intra la vârsta adultă în relații abuzive în care pot fi agresori sau victime. În plus, există corelații între violența domestică din copilărie și comportamente de consum de substanțe, alcool și fumat mai târziu.

Abuz sexual – ce urmări are?

Rezultatele unui studiu arată că cei care au fost abuzați sexual în copilărie au o traiectorie diferită de dezvoltare a simptomelor depresive în comparație cu cei ce nu au fost abuzați. Simptomele cresc, descresc iar mai apoi rămân, de cele mai multe ori, la un nivel scăzut în mod constant. De exemplu, un adolescent care a fost abuzat sexual în copilărie poate simţi la început un slab interes pentru pictură, apoi acesta să crească, urmând ca ulterior interesul pentru pictură să rămână la un nivel redus.

Când abuzul sexual a fost înfăptuit de unul dintre părinţi, simptomatologia depresivă este mult mai intensă în adolescență. Dacă vârsta la care avut loc abuzul este timpurie, inițial, simptomele sunt de înaltă intensitate, urmând ca apoi să scadă, iar dacă abuzul sexual a avut loc în adolescență – simptomele sunt mai puțin intense la început, crescând în intensitate mai târziu. De asemenea, cei abuzați sexual pot dezvolta sindrom de stres post-traumatic sau probleme de externalizare, mai ales dacă agresorul a fost chiar îngrijitorul copilului.

Triada Întunecată și parentingul – ce presupune, cu ce se asociază?

Triada Întunecată, după cum îi spune și numele, include trei trăsături: narcisism, machiavelism și psihopatie. Narcisismul face referire la un pattern de grandiozitate, dominanță și superioritate, machiavelismul este specific prin focusarea pe propriul interes, acționare cinică și indiferență față de moralitate, iar psihopatia se caracterizează prin lipsa de empatie, remușcare sau afect personal. Concret, o persoană care a dezvoltat aceste trăsături, poate fura banii alocați pentru o acțiune de caritate considerând că i se cuvin și fără să îi pese de cei care într-adevăr aveau nevoie de acei bani.

Trăsăturile din Triada Întunecată mijlocesc relația dintre starea de bine a copilului și autonomia parentală (a vedea problemele din perspectiva copilului și a oferi oportunități acestuia de a simți că poate face acțiuni după propria voință și că are libertatea de a alege) și controlul parental (a nu vedea problemele din perspectiva copilului, a fi coercitiv și punitiv în a-l forța să îndeplinească propriile cerințe). Autonomia parentală și controlul parental sunt negativ asociate, dar nu total opuse.

Conform rezultatelor unui studiu, percepția sprijinului autonomiei de către părinte prezice pozitiv doar narcisismul, în timp ce percepția controlului parental prezice pozitiv toate cele trei trăsături. Explicația este următoarea: controlul parental se asociază cu strategiile istoricului de viață pe termen scurt (investirea resurselor și a energiei pentru un timp scurt), aceste strategii fiind predictive pentru dezvoltarea Triadei Întunecate. Narcisismul patologic este asociat cu un stil parental în care copilului i se cere să se alinieze anumitor standarde, iar cel pozitiv se asociază cu oportunitățile de a face alegeri.

Rezultatele unui alt studiu arată că acei copii care percep mai multă căldură, compasiune, înțelegere, suport din partea părinților dezvoltă la un nivel redus trăsăturile Triadei Întunecate,iar aceia ce primesc mai puțină căldură și feedback pozitiv din partea părinților au șanse mai mari să dezvolte într-o măsură mai mare trăsături ca machiavelism și psihopatie. De exemplu, un copil ce a fost tratat cu multă răceală și nu a primit cuvinte de încurajare, înțelegere, poate deveni mai degrabă lipsit de empatie și machiavelic în comparație cu un copil ce a fost consolat atunci când a plâns.

În concluzie, abuzul părinților asupra copiilor poate avea efecte negative importante asupra dezvoltării lor ulterioare, de la probleme de (auto)reglare până la dezvoltarea unor trăsături indezirabile pentru societate. Astfel, este important ca părinții să fie atenți la comportamentele pe care le manifestă asupra copiilor, cât și la urmările lor, pentru ca ei să aibă dezvoltare ulterioară cât mai armonioasă.