Mindfulness – un sprijin important pentru cei care ajută

M

Specialiștii în sănătate mintală menționează deseori mindfulness-ul – practica observării detașate și a acceptării propriilor gânduri și emoții – atunci când abordează dificultăți ale clienților și pacienților lor care se află într-un proces de consiliere sau psihoterapie. Poate este menționat mai rar faptul că profesioniștii care oferă servicii sociale ajung ei înșiși să aibă nevoie de sprijin și de o intervenție pentru propria sănătate emoțională – care poate include printre altele și tehnici de relaxare și imagerie. Ce știm până acum cu privire la utilitatea mindfulness-ului pentru cei care îi ajută pe alții puteți afla în acest articol.

Medicii, îngrijitorii, psihologii și alți profesioniști din domeniul social – o categorie de risc 

Profesiile care presupun ajutorarea celorlalți pot oferi satisfacție, dar implică totodată un consum fizic și emoțional care îi predispune pe oamenii implicați – medici, asistente, psihiatri, psihologi, asistenți sociali – la dificultăți emoționale, stres ridicat și chiar burnout. Estimările cu privire la epuizarea cauzată de job variază destul de mult în cazul medicilor. În cazul furnizorilor de servicii de sănătate mintală lucrurile sunt chiar mai neclare, un mic studiu realizat într-un spital cu beneficiari veterani de război constatând, de exemplu, un nivel similar al burnout-ului la specialiști și la personalul administrativ, contrar ipotezelor autorilor care se așteptau ca implicarea concretă în intervenție și contactul direct să producă dificultăți mai mari. 

Totuși, nevoile de prevenție și tratare a diverselor tulburări precum și de menținere a stării de bine la aceste categorii profesionale atât de des expuse unor situații dificile sunt evidente. O serie de programe ce țintesc diminuarea stresorilor obiectivi, managementul stresului sau efectuarea de exerciții fizice par să aibă impact. Mindfulness-ul este o variantă de intervenție din ce în ce mai răspândită (și studiată) atât pentru gestionarea stresului, oboselii și a simptomelor depresive sau anxioase.

Mindfulness – o metodă de preferat?

Răspunsul la întrebarea de mai sus este ceva mai complex. Dacă vorbim despre ameliorarea stresului la profesioniștii aflați deja în activitate deplină, o meta-analiză relativ recentă arată că opt din cele nouă studii considerate eligibile (cu intervenție standardizată – centrată doar pe mindfulness) au raportat îmbunătățiri, cu o mărime a efectului medie per total. În plus, după unele dintre intervenții au fost constatate creșteri ale compasiunii față de sine și empatiei. Totuși, printre articolele analizate a fost identificat un singur studiu clinic randomizat, iar eșantioanele investigațiilor de până în prezent sunt mici sau foarte mici, cu rate mari de abandon al participanților în timpul desfășurării programelor. 

Rezultatele unui studiu realizat pe medici și alte categorii de profesioniști, inclusiv în sănătate mintală, susțin îmbunătățiri pe diferite dimensiuni ale burnout-ului cum ar fi epuizarea emoțională și tendința spre depersonalizare. Pe de o altă parte, un studiu pilot vizând personal în oncologie pediatrică nu a relevat îmbunătățiri semnificative în ceea ce privește vreun aspect al burnout-ului sau stresului perceput.

 Interesante sunt concluziile unei recenzii cu studii efectuate pe asistenți (nurses) aflați încă în formare, care analizează diferite tipuri de intervenții pentru reducerea stresului, depresiei și anxietății și creșterea stimei de sine. Autorii au împărțit intervențiile în categorii principale în funcție de obiective: de reducere a factorilor de stres, de restructurare cognitivă, de antrenare de mecanisme de coping adaptative prin tehnici de mindfulness și mixte (care includ câte două sau toate cele trei puncte de intervenție). 

În mod complet previzibil, intervențiile care abordează toate cele trei arii s-au dovedit eficiente. Surpriza a venit prin analiza altor combinații: intervențiile de coping prin mindfulness au raportat foarte puține rezultate pozitive, iar cele care includeau restructurare cognitivă și mindfulness au fost aproape la fel de eficiente precum cele complete. 

Deși autorii recunosc că lipsa impactului deosebit al tehnicilor de mindfulness poate fi din cauza calității scăzute a studiilor (eșantioane mici), datele pot fi sugestive în două direcții: schimbarea obiectivă a factorilor de stres cântărește foarte puțin și dincolo de observarea și acceptarea gândurilor și emoțiilor, restructurarea cognitivă rămâne utilă.

Concluzia

Mindfulness-ul ajută cu siguranță inclusiv persoanele implicate profesional în sprijinirea celorlalți. Din păcate, lipsurile studiilor de până acum nu ne permit să stabilim exact în ce măsură și ce anume funcționează sau nu în unele contexte. Nu strică să fim niște optimiști precauți și să combinăm mindfulness-ul cu alte metode care s-au dovedit utile dacă avem nevoie.

Andreea Rățoi

Andreea Rățoi este dublu-absolventă de master, absolvind întâi Psihologia Sănătății-Cercetare Clinică și Optimizare Comportamentală și apoi masterul de Neurobiologie din cadrul Universității București. Este preocupată de psihologia clinică și cognitivă, în special de modul în care neuroștiințele pot ajuta la clarificarea proceselor psihologice și la selectarea de intervenții eficiente.

Add comment

Arhivă Ediții

Pagina de Facebook APR