Dezvoltarea tulburărilor anxioase la copii este legată adesea de stilul de atașament și de diferite tipuri de comportament parental (hiperprotecție și control), deși asocierile nu sunt foarte puternice. Un studiu meta-analitic pe această temă arată însă că atât comportamentul mamei, cât și al tatălui, contează. Mai mult, se pare că mici provocări oferite de tați, dar nu de mame, în condiții de siguranță pot fi un factor protectiv împotriva anxietății cel puțin în intervalul 0-5 ani. Așa cum este de așteptat, comportamentul parental este asociat direct cu simptomele anxioase, nu cu factorii temperamentali care cel mai probabil contribuie independent la anxietate.
Rolul strategiilor cognitive de reglare emoțională devine important și este adesea studiat pe populațiile de adolescenți și adulți. Studiile arată că acceptarea emoțiilor trăite este una dintre modalitățile cele mai eficiente pentru reducerea simptomelor anxioase, iar ruminarea și evitarea au un efect opus, înrăutățind lucrurile. Facilitarea acceptării stărilor de panică și îngrijorare excesivă poate veni din reamintirea faptului că anxietatea rămâne o extensie a răspunsului la o amenințare reală sau percepută. Deși la nivele foarte înalte starea de alertă poate împiedica funcții executive vitale precum memoria de lucru, a ne feri de pericole este un lucru pe care-l facem în mod natural, iar un anumit nivel de îngrijorare este util.
Oamenii sunt ființe complexeau ajuns să se teamă nu doar de pericole fizice. ci și de pierderea statutului și prestigiului – ceea ce poate explica anxietatea de performanță sau chiar anxietatea socială. Acest număr al Newsletter-ului APR vă propune să aflați mai multe despre anxietate citind despre:
- Ce este anxietatea de separare și de ce apare ea
- Anxietatea generalizată – ce este important de știut – un interviu cu psihologul Diana Cândea
- Ce poți face când ai anxietate de performanță
Ioana - Andreea Rățoi
Andreea Rățoi este dublu-absolventă de master, absolvind întâi Psihologia Sănătății-Cercetare Clinică și Optimizare Comportamentală și apoi masterul de Neurobiologie din cadrul Universității București. Este preocupată de psihologia clinică și cognitivă, în special de modul în care neuroștiințele pot ajuta la clarificarea proceselor psihologice și la selectarea de intervenții eficiente.