Anxietatea generalizată – ce e nevoie să știi – un interviu cu psihologul Diana Cândea

Bună, Diana! Mulțumim că te-ai alăturat acestei ediții a Newsletter-ului Asociației Psihologilor din România (APR)! Alegând anxietatea ca temă a acestui număr și urmărind publicațiile tale științifice pe profilul ResearchGate, ne-am gândit că ar fi excelent dacă ne-ai putea oferi insight-uri despre anxietate atât din cercetare, cât și din practica ta de cabinet, în calitate de psiholog clinician și psihoterapeut cognitiv-comportamental. În primul rând, spune-ne puțin cum ai devenit interesată de tema anxietății.

Interesul meu pentru anxietate s-a concretizat ca urmare a cunoștințelor dobândite din două direcții diferite. Pe de-o parte, am devenit interesată în mod special de anxietate datorită frecvenței și relevanței pe care anxietatea și corelatele acesteia o au în viața de zi cu zi. Așa cum știm, anxietatea ca și emoție este una dintre cele mai des resimțite trăiri emoționale, care se manifestă într-o sumedenie de situații, precum în contextul susținerii unei prezentări publice sau atunci când vrei să ceri o favoare unui prieten. Totodată, tulburările anxioase sunt cele mai răspândite probleme emoționale. Pe de altă parte, încă de la studiile de licență, am devenit foarte interesată de studiul emoțiilor auto-referențiale (de ex., rușine, vinovăție). Datele științifice susțin faptul că aceste emoții sunt deosebit de relevante în contextul tulburărilor anxioase. Astfel, în cadrul doctoratului m-am axat pe investigarea rușinii în relația cu tulburările de anxietate.

Grijile pot fi foarte obositoare și neplăcute, plus că ne provoacă și reacții fiziologice (e.g., palpitații, transpirație, nod în gât, gol în stomac) − ne ajută la ceva?

Îngrijorarea poate fi privită ca un proces adaptativ pentru supraviețuire, astfel ne folosim imaginația pentru a anticipa potențialele pericole, dezvoltând apoi modalități de a le evita. Îngrijorarea nu este în sine un proces patologic. Îngrijorarea normală este de intensitate redusă, tranzitorie și este resimțită de majoritatea persoanelor în anumite circumstanțe. Majoritatea dintre noi considerăm că îngrijorarea este un proces util care ne ajută să anticipăm eventuale probleme și/sau să le rezolvăm. Îngrijorarea poate fi considerată ca fiind funcțională atunci când facilitează performanța și atunci când este asociată cu reacții adaptative, funcționale (chiar dacă negative) și nu cu emoții disfuncționale precum anxietatea sau depresia. De asemenea, în contexte în care nu putem să acționăm sau nu este clar ce înseamnă să performăm, îngrijorarea poate fi eficientă atunci când ajută la reglarea emoțiilor sau când oferă un sentiment de control.

Și totuși, te poți îngrijora excesiv? Până la urmă, dacă ai multe preocupări, nu se numește că ești precaut și prevăzător? Orice oricând poate să meargă prost!

Da, atunci când îngrijorarea este foarte frecventă și este resimțită ca fiind incontrolabilă atunci ea devine excesivă și dezadaptativă. Această îngrijorare excesivă este menținută și de faptul că avem credințe pozitive despre acest proces. Astfel, ne spunem că este firesc să ne îngrijorăm pentru că așa cum spuneai, orice oricând poate să meargă prost, iar dacă mă îngrijorez o sa fiu mai motivat, o să pot face mai bine față situației, o să fiu mai pregătit să rezolv problema. Aceste credințe însă nu sunt adevărate atunci când vorbim despre îngrijorarea patologică – este caracterizată de gânduri negative incontrolabile, cronice și excesive care sunt asociate cu o afectare severă a funcționării noastre în viața de zi cu zi. Practic, atunci când mă îngrijorez foarte mult, ajung să fiu tot mai mult prins/ă în propriile gânduri, să nu mai fac diverse lucruri de teama că lucrurile vor merge prost și să ajung astfel să îmi limitez foarte mult viața. Îngrijorarea patologică este elementul definitoriu al tulburării de anxietate generalizată, una dintre tulburările mentale foarte des întâlnite în populație, dar rar diagnosticată și tratată. 

Cum pot ști, așadar, dacă îngrijorarea mea este adaptativă?

Îngrijorarea patologică spre deosebire de cea normală este exagerată, afectează funcționarea zilnică, este stresantă și legată de majoritatea ariilor importante din viața noastră, având o probabilitate mai mare de a fi însoțită de simptome fizice cum ar fi tensiunea musculară și oboseală. În plus, îngrijorarea patologică este mai adesea legată de evenimente îndepărtate, de aspecte ce țin de sănătate, boală, rănire și este direcționată adesea spre lucruri minore.

Astfel, îngrijorarea poate fi considerată normală atunci când este experiențiată relativ rar, este trecătoare și controlabilă.

Ce spune știința modernă despre motivul pentru care apare anxietatea?

Anxietatea este o emoție de bază pe care o întâlnim în toate culturile fiind caracterizată de o stare accentuată de neliniște, în care așteptăm să se întâmple ceva rău sau simțim că nu ne mai aflăm în siguranță. Anxietatea este o emoție similară fricii, ambele fiind emoții pe care le resimțim atunci când percepem un pericol. Dacă în frică însă, pericolul este iminent, în cazul anxietății acesta este anticipat. Astfel, în cazul anxietății ca și emoție, aceasta apare ca urmare a anticipării unui pericol viitor. Atunci când anxietatea este intensă, persistentă și excesivă apar tulburările de anxietate. Factorii implicați în apariția tulburărilor de anxietate sunt multipli, de la factori de mediu (de ex., supraprotecție parentală, evenimente negative în copilărie), factori genetici, factori temperamentali, la factori cognitivi (de ex., faptul că mă gândesc că este cel mai rău lucru posibil,  faptul că nu pot tolera îndoiala și incertitudinea) și comportamentali (de ex., evitarea situațiilor temute). Dacă unii dintre acești factori nu pot fi modificați (de ex., factorii genetici), modificarea factorilor cognitivi și comportamentali face obiectul terapiilor psihologice dovedite a fi eficiente în tratamentul acestor tulburări.

Diferă anxietatea în funcție de gen și vârstă?

Multe dintre tulburările de anxietate apar încă din copilărie (de ex., anxietatea de separare) și tind să persiste dacă nu sunt tratate. Altele apar de obicei mai târziu (de ex., tulburarea de anxietate generalizată debutează adesea în jurul vârstei de 30 de ani), dar manifestările lor sunt similare indiferent de vârstă. Majoritatea tulburărilor de anxietate sunt întâlnite mai frecvent la femei decât la bărbați (un raport aproximativ de 2 la 1).

Anxietatea este omniprezentă. Cum încearcă, de regulă, oamenii să-și gestioneze anxietatea? Funcționează?

Atunci când sunt anxioși, oamenii fie încearcă să evite sau să scape din/de situațiile/obiectele care cauzează teamă, fie se expun acestor situații, dar folosind strategii care să-i ajute să-și diminueze anxietatea (de ex., consumă alcool, ies din casă doar însoțiți de cineva). Deși pe termen scurt aceste strategii pot reduce anxietatea, pe termen lung acestea nu fac decât să o întrețină. Utilizarea lor întreține gândurile problematice (de ex., nu sunt în stare să vorbesc în fața altora, dacă nu mă îngrijorez ceva rău se va întâmpla) care fac ca anxietatea să persiste.

Cum știu că este momentul potrivit să caut ajutor pentru anxietate? Pot completa un chestionar online?

Atunci când resimțim anxietate în mod frecvent, aceasta este persistentă și intensă, iar viața noastră zilnică este afectată (de ex., nu îmi spun părerea din teama de a spune ceva greșit), aceste aspecte pot fi semnalul că avem nevoie de ajutor. Există chestionare online care pot să ne ofere informații preliminare despre existența anxietății, dar pentru o evaluare complexă este adesea nevoie de un interviu clinic cu un specialist. Informațiile pe care le găsim pe Internet pot fi utile într-o primă fază (dacă sursele folosite sunt unele de încredere), dar pentru a depăși anxietatea, este recomandat să urmăm un tratament dovedit a fi eficient în multiple studii științifice (aceste tratamente pot fi livrate și online).

Cu toții trecem prin momente stresante și schimbări majore de viață. Totuși, acestea sunt de multe ori punctuale – nu poate trece de la sine anxietatea?

Atunci când anxietatea nu este foarte frecventă, este trecătoare, de o intensitate scăzută și nu îmi afectează în mod semnificativ viața, cel mai adesea ea poate fi gestionată de persoană, fără ajutor. Atunci când vorbim însă despre tulburările de anxietate, acestea tind să fie cronice, cu perioade în care simptomele par să dispară, dar apoi revin, având fluctuații în ceea ce privește severitatea simptomelor. Astfel, fără tratament adecvat, anxietatea patologică dispare de la sine în foarte puține cazuri.

Cui mă pot adresa pentru probleme legate de anxietate?

Dacă am anxietate, mă pot adresa pe de-o parte psihologului/psihoterapeutului, iar pe de altă parte psihiatrului. Dacă psihoterapeutul mă poate ajuta să depășesc anxietatea cu ajutorul unei intervenții psihologice ce își propune ca prin diverse tehnici să mă ajute să gestionez emoțiile negative, psihiatrul îmi poate prescrie medicamente care să reducă anxietatea.

În calitate de psihoterapeut, ce le recomanzi cititorilor noștri care se confruntă cu anxietate?

Cred că cel mai important e să știe că anxietatea este o problemă cu care ne confruntăm majoritatea dintre noi în diverse situații, dar că atunci când aceasta ajunge să ne controleze viața, cel mai bun lucru pe care îl putem face este să cerem ajutorul unui specialist. Un specialist ce oferă un tratament dovedit a fi eficient ne poate ajuta să evităm ani întregi de suferință și oportunități ratate. A merge la psiholog nu e un act de slăbiciune, ci dimpotrivă, e o asumare a faptului că sunt dispus să fac schimbări pentru a-mi îmbunătăți viața.

Mulțumim pentru interviu, Diana! Unde te pot găsi cititorii noștri dacă vor dori să te contacteze?

În prezent sunt lector universitar în cadrul Departamentului de Psihologie Clinică și Psihoterapie, din cadrul Universității Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca. De asemenea, sunt psiholog clinician si psihoterapeut, desfășurându-mi activitatea atât în practica privată, cât și în cadrul Clinicii Universitare de Psihologie PsyTech (www.clinicadepsihologie.ro). Cititorii mă pot contacta pe e-mail (diananechita@psychology.ro).