Stresul clientului de a avea note bune la școală și de a se număra printre cei mai buni se observă pe termen lung. Și nu vorbim despre reușitele academice sau performanțele din domeniul profesional, ci la starea pe care o trăiește permanent. Acea senzație că nu este suficient de bun, că nu depune suficient efort și că rezultatele nu îl reprezintă fiindcă poate face mai mult de atât.Dar corpul său cedează încet încet. Starea de anxietate se resimte în tot corpul, atât la nivelul gândurilor care îl înspăimântă și îl mână să stea peste program sau să mai citească câteva ore pentru următoarea materie, deși știe sigur că nu va dormi suficient.
Clientul știe că urmează să țină o prezentare în fața clasei/colegilor de la job și din experiențele anterioare este sigur că se va bloca și alege să amâne cât mai mult decât să se implice. Atunci când se va afla în fața acelor oameni, deodată mintea este goală și cuvintele nu-și mai găsesc sensul. Cine și-ar dori să repete astfel de situații? Teama pe care o simte în tot corpul îl condiționează în evitarea acestor situații de expunere, chiar dacă lumea nu îl critică așa cum consideră, ci chiar apreciază efortul pe care-l depune.
La muncă poate fi și în situația de a modera ședințe sau coordona echipe și simte că nu e locul său acolo. Își dă seama că sunt așteptări din partea directorului și colegilor săi, dar ei nu sunt colaborativi – stau pe telefon, cască, nu se implică activ, vorbesc pe lângă subiect cu persoanele din jur, etc.. Preferă să facă taskurilor decât să-și facă timp să stea de vorbă cu ei și să le explice ce și cum (fie că știe sau nu să facă taskurile mai bine). Apoi ajunge târziu acasă și abia dacă mai are viață socială. Dar nu-i pasă în momentul de față. Singurele gânduri care îi vin sunt legate de job, să fie șefii mulțumiți de el. Dar vor fi vreodată? Va fi el însuși vreodată mulțumit de ceea ce face?
Se prea poate să auzi astfel de povești din partea clienților tăi. Să îi vezi cât de consumați sunt de gândurile lor, iar stresul pe care-l resimt în permanență este injust, ținând cont de cât de bine intenționați sunt.
Cum putem interveni?
Programe speciale de managementul stresului, care implică multe exerciții de relaxare, disputarea gândurilor (sunt incompetent, nu știu ce fac, sunt un eșec pentru familie, orice fac nu e suficient de bun, e inacceptabil să mă încurc la prezentare, oare întrebarea mea este proastă, oare o să mă considere un prost, nu merit toate laudele acestea), sprijin din partea persoanelor din domeniul sănătății mintale și expunere. Și totul se concentrează pe fiecare persoană. Nu suntem toți la fel și nu ne plac aceleași lucruri. Personalizarea exercițiilor și implementarea lor ține de specialist și client. Adaptarea la preferințele fiecăruia și setarea unui anumit ritm va duce la rezultate îmbucurătoare.
Birk (2004) recomandă prin studiile de caz menționate să nu fie recomandate medicamentele care să reducă stările de anxietate. În special pentru cele de performanță și fobie specifică, deoarece încetinesc progresul clientului în expunerile pe care le face. Menționează că, în cazul unui pacient a prescris un tratament medicamentos, dar a fost folosit pentru scurt timp deoarece anxietatea era prea puternică pentru a aplica ceva, apoi l-a retras și a continuat cu terapia. Birk (2004) întărește ideea de a face expunere cu clienții care au simptome de anxietate pentru a-și dezvolta abilitățile învățate în cabinet, astfel încât să-și facă managementul stărilor și să-și ducă sarcinile până la capăt.
Rodebaugh (2004) aduce argumente pentru folosirea terapiei cognitive (CT) împreună cu cea comportamentală (în special partea de expunere), ce a fost menționată anterior. În studiul de caz pe care-l prezintă, menționează cât de dificil este pentru client să-și identifice gândurile automate și iraționale. Treptat, clientul ajunge să-și reformuleze cognițiile, tocmai pentru că își dă seama că sunt iraționale. Atunci când este confruntat cu ele, îi este greu să le restructureze fără a avea un pic de exercițiu anterior, în special notarea gândurilor automate de la o ședință la alta.
Desigur, poate acum, scris pe foaie, poate să pară ușor de realizat și de finalizat în câteva ședințe. Dar nu va fi chiar așa. Chiar și cel mai diligent client o să întâmpine dificultăți în acceptarea gândurilor automate iraționale și restructurarea lor. Îți vor fi testate cunoștințele de retorică și calmul de a face față rezistențelor pe care le va prezenta în ședințe. Important este să găsești acele tehnici și cuvinte care să încurajeze la răbdare și curaj în confruntarea lor și suport în cazul expunerilor pe care urmează să le facă.
Andrei M. Solomon
Andrei Solomon este psiholog cu specializare în psihologie clinică, consiliere psihologică și psihoterapie din cadrul Universității Babeș - Bolyai. Este interesat de terapia de cuplu și de psihologia aplicată în marketing.