Un hohot de râs ține doctorul la distanță. Sau nu. Depinde de umor.

U

E umorul întotdeauna benefic pentru sănătate?

Sigur cunoașteți cel puţin o persoană mereu pusă pe şotii, clown-ul grupului, care te face instantaneu să râzi cu lacrimi.  V-aţi gândit vreodată după ce aţi ieşit din “transă” unor astfel de momente amuzante ce se afla în spatele acelui comportament sau care a fost intenţia lui?

Adevărul e că nu toate glumele sau stilurile de umor sunt egale între ele. De aceea ne-am propus să punem lupa pe principalele stiluri de umor și efectele pozitive sau negative ale acestora asupra sănătății.

Umor adaptativ versus umor dezadaptativ

Chiar dacă umorul și comportamentul generat de umor nu reprezintă o noutate, doar în ultimele decenii psihologia experimentală a început să îl considere un comportament esențial, fundamental al omului.

Dezvoltări recente în cercetarea umorului îi aduc în prim plan pe R.Martin şi colegii săi care au emis si testat ipoteza a patru dimensiuni principale de exprimare a umorului, dintre care două sunt considerate relativ adaptative:

  • umorul afiliativ, care se referă la tendința de a-i amuza pe alții și angajarea într-un stil de umor care să promoveze coeziunea socială;
  • umorul auto-optimizator, care se referă la un stil de glumă cu tendința de a vedea partea plină a paharului sau umor ca mecanism de coping.

Pe lângă acestea, cercetătorii au mai descoperit şi două stiluri  relativ dezadaptative:

  • umorul agresiv – sarcasm, utilizarea umorului pentru a-i ridiculiza și manipula pe ceilalţi;
  • umorul autodepreciativ, adică punerea propriei persoane intr-o lumină nefavorabilă pentru amuzamentul celorlalţi.

Pentru a distinge între formele negative și pozitive ale umorului și funcțiile specifice deservite de acestea au fost propuse mai multe tipologii ce disting între:

  • umorul utilizat pentru a reduce tensiunile sociale versus umorul folosit pentru a face faţa unui factor de stres;
  • umorul pozitiv (spre exemplu, glumele naive) versus negativ (spre exemplu, bancurile discriminative).

Cercetări recente sugerează că examinarea stilurilor de umor poate contribui la înţelegerea problemelor clinice, cum ar fi riscul și reziliența.

Primele indicii privind legătura dintre umor și risc sau reziliență vin de la studii de caz anecdotice în care participantii la evenimente cu potenţial stresant sau chiar traumatic povestesc despre apelul la umor pentru a face față situației. De exemplu, personalul din serviciile de urgenţă – cum ar fi poliţia, pompierii şi cele din serviciile medicalese pare că folosește adesea umorul cinic pentru a reduce tensiunea şi pentru a putea face față stresului în sarcinile de muncă.

Din păcate, în acest caz, utilizarea umorului cinic este o strategie de coping dezadaptiv pentru individ prin:

  • mascarea necorespunzătoare a emoţiilor sau durerii;
  • îndepărtarea celorlalţi prin umor negativ.

Unde are efect umorul?

Cercetările contemporane ale umorului s-au axat mult pe înţelegerea efectelor pozitive sau de facilitare ale acestuia; o mare parte din aceste lucrări se referă la modul în care umorul poate facilita adaptarea sau mecanismul de coping la stres, în timp ce un alt consens larg în literatură este că umorul joacă un rol esenţial într-o mare varietate de interacţiuni sociale şi relaţii interpersonale.

De exemplu, în analiza aspectelor psiho-sociale care sunt legate de umor, s-a subliniat faptul că acesta este fundamental în relaţiile sociale, fiind implicat în numeroase aspecte legate de comunicarea interpersonală. Aceste funcţii includ folosirea umorului pentru:

  • calmarea tensiunii în situaţii potenţial jenante
  • auto-dezvăluire şi influentarea credinţelor şi atitudinilor altora

Astfel că umorul are un rol cheie în interacţiunile sociale. Totuşi, studiile empirice despre relaţia precisă dintre umor şi distres rămân controversate.

În ce privește relația dintre umor şi sănătate, ceea ce știm clar este că reacţia de bucurie generată de umor are impact pozitiv aupra majorităţii sistemelor fiziologice ale corpului:

  • creşte activitatea respiratorie, activitatea musculară şi îmbunătăţeşte circulaţia;
  • creşte producţia de catecolamine în corp.

Relaţia dintre umor şi creşterea toleranţei la durere prin râs are deja aplicaţii în psihotraumatologie și a condus la o creștere a interesului privind rolul umorului în adaptarea în situaţii stresante, chiar cu potential traumatic.

Stilul de umor și personalitatea

O meta-analiză din 2015 a scos la lumină relația dintre stilurile de umor, personalitate și nivelul stării de bine.  Rezultatele arată că umorul afiliativ are o relație puternică cu nevrotismul și extraversia.. Aceste rezultate susțin ideea că persoanele extraverte, în general, se bucură mai mult  de ele însele și, mai ales, de contactul social, dar nu se bucură sau nu apreciază situații și stimuli de natură agresivă sau de auto-depreciere.

Nevrotismul este asociat pozitiv în toate studiile cu umorul auto-depreciativ și  se asociază în mod negativ cu umorul auto-optimizator. Instabilitatea emoțională, care vine cu emoții puternice și emoții negative, consolidează expresia stilurilor de umor ce pun la îndoială sinele și subminează umorul care ar putea întări sinele. Cu toate acestea, această asociere este mai puțin stabilă decât cea dintre extraversie și umorul adaptiv.

În loc de final…

Deși “știința umorului” este un domeniu relativ tânăr, cercetările din ultimii 30 de ani au sugerat mecanismele prin care umorul poate afecta în mod pozitiv sănătatea . Umorul pare să aibă potențialul de a ameliora durerea, de a consolida funcția imună, de a îmbunătăți emoțiile pozitive, de a micsora stresul și de a îmbunătăți procesele interpersonale chiar în patologii mintale.

In concluzie, utilizarea stilurilor de umor dezadaptative îi poate răni sau îndepărta pe ceilalţi, în timp ce stilurile de umor adaptativ pot contribui la îmbunătăţirea relaţiilor cu ceilalţi, cu sine şi la o mai bună adaptare individuală și socială.

Mihaela Abagiu

Mihaela Abagiu este absolventă a Facultăţii de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei și a masterului Psihologia Sănătăţii - Cercetare Clinică şi Optimizare comportamentală,  Universitatea din Bucureşti. Este interesată de psihologia bazată pe dovezi ştiinţifice , psihologia ca domeniu de studiu interdisciplinar și de mecanismele de adaptare ale omului, cu precădere în situații adverse de viața, mecanisme care se pot modela prin educare și autoeducare.

Add comment

Arhivă Ediții

Pagina de Facebook APR