Diferențele de gen în ceea ce privește personalitatea reprezintă o preocupare veche a umanității și este un subiect ce încă este dezbătut. Există diferențe de gen? Cât de diferite sunt persoanele de genuri distincte? Care sunt limitele cercetării în această direcție?
Mai multe studii susțin existența unor diferențe de gen la nivel de personalitate. Diferențele au fost studiate atât la nivelul fațetelor Big Five și cât la nivelul factorilor mari de personalitate.
Nevrotism
Astfel, în ceea ce privește nevrotismul (vs. stabilitatea emoțională), femeile au un indice mai ridicat în special în ceea ce privește anxietatea (ceea ce înseamnă că se îngrijoreză mai ușor) și mai scăzut în ceea ce privește stima de sine stima de sine. Bărbații au scor mai ridicat atât în ceea ce privește volatilitatea și degajarea cât și nervozitatea, ceea ce presupune că se enervează mai ușor și sunt mai dezinvolți.
Agreeabilitate
La nivelul agreeabilității, femeile au scoruri mai ridicate în cazul politeții și al compasiunii, în comparație cu bărbații.
Conștiinciozitate
În ceea ce privește conștiinciozitatea, femeile au scorat mai mult la fațetele: ordine, simțul datoriei, auto-disciplină, ceea ce înseamnă că sunt mai ordonate, se țin mai bine de promisiuni, respectă reguli sociale mai mult decât bărbații, iar bărbații au tendința mai accentuată de a depune efort.
Deschidere către experiențe
La nivelul deschiderii spre experiență, femeile au obținut valori mai mari la fațetele emoții și estetică, fiind orientate spre frumos și având trăiri mai puternice legate de estetic. Tot în cazul deschiderii, femeile au scoruri mai scăzute la curiozitatea pentru idei în comparație cu bărbații, ceea ce presupune că persoanele de sex feminin preferă să discute mai puțin idei abstracte.
Extraversie
În ceea ce privește extraversia per total, nu există diferențe semnificative, însă femeile au un scor mai ridicat la nivelul spiritului gregar, căldurii și emoțiilor pozitive, acestea conformându-se mai ușor normelor grupului, fiind mai calde și trăind într-o măsură mai mare emoțiii pozitive precum bucuria.
Tot în cazul extraversiei, bărbații au un nivel mai ridicat al asertivității și al căutării senzațiilor și ceea ce înseamnă că exprimă mai ușor ceea gândesc și sunt în căutare de situații noi și riscante mai des decât femeile. Toate aceste rezultate, însă, au o mărimea a efectului mică sau medie, motiv pentru care este bine să le interpretăm cu precauție.
Factori moderatori
Mai mult decât atât, există moderatori ai acestor date, precum vârsta și rasa. De exemplu, odată cu înaintarea în vârstă, femeile devin mai stabile emoțional, ajungându-se la o lipsă de diferențe semnificative la nivelul nevrotismului, iar bărbații devin mai ordonați decât femeile odată cu înaintarea în vârstă. Femeile asiatice sunt mai volatile emoțional decât bărbații asiatici, iar în ceea ce privește americanii albi situația este inversă, conform altor studii.
Teorii explicative
Există mai multe teorii care explică diferențele de gen.
Teoria evoluționistă punctează faptul că ce îi face pe bărbați și femei să fie diferiți este selecția sexuală și investiția parentală. Masculii își dezvoltă agresivitatea în contextul competiției intrasexuale pentru femele, având ca obiectiv intimidarea și eliminarea rivalilor, alături de impresionarea femelelor prin forța fizică, menită să transmită că masculul are potențialul de a oferi protecție pe parcursul gestației și al creșterii copilului. Există o asimetrie a investiției parentale, femelele investesc mai mult în creșterea urmașilor și astfel sunt mai selective în alegerea partenerului.
Teoria învățării sociale postulează că oamenii integrează normele sociale cu care au fost crescuți. Existând anumite norme sociale în ceea ce privește rolul de gen, ne comportăm conform acestora. Astfel, de exemplu, în cazul agreabilității, femeile învață că trebuie să fie mai calde, iar bărbații că trebuie să fie mai duri.
Teoria socio-culturală (Eagly& Wood, 1999, 2012) este o alternativă la cea evoluționistă și postulează că ceea ce îi face pe bărbați și femei diferiți în ceea ce privește personalitatea este faptul că în trecut, sau în anumite culturi, societatea a împărțit desfășurarea activității în funcție de genuri, oferind oportunități diferite fiecărui gen. De exemplu, în trecut, bărbații au avut mai mult acces la putere ceea ce îi face mai dominanți, iar femeile au fost nevoite să se ocupe mai mult de creșterea copiilor, ceea ce le face mai preocupate de relațiile interumane.
Teoria expectanței sociale (Eccles, 1994 et al. Mecce et al. 1982) propune ipoteza că diferențele de gen sunt datorate faptului că așteptările în ceea ce privește genurile sunt diferite, iar noi ne comportăm conform așteptările din partea societății. De exemplu societatea se așteaptă ca femeile să fie mai sensibile și aceasta își vor permite mai des să plângă, să își exprime sentimentele, iar de la bărbații se așteaptă ca aceștia să fie mai invulnerabili și prin urmare aceștia vor plângea mai rar și posibil vor avea o jena în exprimarea emoțiilor și sentimentelor sau și le vor nega mai ușor.
Teoria similarității între genuri postulează că selecția naturală a creat mai degrabă similarități între genuri decât diferențe. Dintre cele 23 perechi de cromozomi, doar una este sexuală, celelalte non-sexuale putându-se transmite de la tată la fiică și de la mame la fiu. Astfel, spre exemplu, un băiat poate moșteni de la mama sa dragostea pentru poezie (ce presupune un simț estetic ridicat), iar o fată poate moșteni de la tatăl său tendința de a se implica în activități riscante.
Aceste teorii explicative nu ne scutesc de limitele apărute la nivelul cercetării. Printre ele se numără faptul că majoritatea studiilor investighează numai anumite categorii de persoane și că se realizează mai mult prin auto-raportare. Luarea în considerare a similarităților între genuri poate reprezenta o nouă direcție de cercetare, astfel am înțelege mai bine ce apropie persoanele de gen feminin și cele de gen masculin și probabil s-ar diminua segregarea dintre genuri.
În concluzie, deși studiile arată diferențe semnificative la nivel de personalitate între genuri, acestea au o mărime a efectului mică sau medie, astfel diferențele dintre trăsăturile de personalitate ale femeilor și bărbaților pot fi supraestimate.
Este necesar să privim critic aceste rezultate, pentru a nu ne distorsiona modul în care ne vedem unii pe alții, ceea ce crește distanța dintre noi.
Este important de menționat și faptul că diferențele de gen la nivelul personalității sunt raportate în medie. Ele se află pe un continuum, ceea ce presupune și faptul că putem întâlni excepții. Doar pentru că în general femeile au un nivel mai crescut al agreeabilității, nu înseamnă că nu putem întâlni o femeie mai directă. Doar pentru că în general bărbații au un scor ridicat pe scala de căutare a senzațiilor tari, nu înseamnă că nu putem întâlni un bărbat prevăzător.
Andreea Mirela Soare
Andreea Soare este studentă în anul III la Facultatea de Psihologie și Științele Educației din cadrul Universității București și voluntar în cadrul departamentului Științific Choice.