Distorsiunile cognitive-când mintea noastră preferă lucruri neplăcute

D

Ce se întâmplă în mintea unei persoane care suferă de anxietate fie ea specifică sau generalizată? Cum ajungem să trecem de la griji normale la o preocupare atât de frecventă și de consumatoare încât nu ne lasă să ducem la bun sfârșit activitățile zilnice? Anumite tendințe de procesare a stimulilor stau de multe ori la baza tulburărilor de anxietate. Aceste distorsiuni cognitive și modul în care pot fi ele abordate pentru a reduce simptomele anxioase sunt tema articolului de față.

Distorsiunile cognitive: Ce sunt și cum le identificăm

Una dintre cele mai documentate distorsiuni cognitive ce predispune la anxietate este preferința atențională pentru stimulii negativi sau amenințători. O persoană cu o astfel de tendință acordă mult mai puțină importanță elementelor pozitive sau neutre din mediu comparativ cu cele care pot constitui un eveniment neplăcut. Pentru a detecta această distorsiune se folosesc probe experimentale  precum Dot Probe Task, Visual Search Task, dar și o variantă modificată a testului Stroop, care conține și cuvinte cu impact negativ. Reacția la stimulii negativi este în fiecare dintre probe comparată cu cea la stimulii pozitivi sau neutri – in cazul în care participantul manifestă distorsiunea cognitivă negativă, timpul său de reacție la stimulilor neplăcuți  va fi mai scurt, ca o dovadă implicită a acordării atenției preponderent stimulilor amenințători.

Deși predispoziția este  explicabilă  pentru că avem mai multe de pierdut dacă  ignorăm un pericol decât dacă scăpăm din vedere ceva plăcut, ea nu produce doar efecte de dorit. De exemplu, rezultatele unui studiu efectuat pe 1300 de copii și adolescenți cu vârste între 6 și 18 ani susțin asocierea acestui tip de distorsiune și anxietatea socială și fobia școlară. Pe de altă parte, e important de notat și că nu au fost găsite astfel de legături între aceeași predispoziție și anxietatea generalizată sau atacul de panică. De asemenea chiar și în cazul rezultatelor semnificative, mărimea efectului s-a dovedit a fi destul de mică.

Cea de-a doua distorsiune importantă în anxietate se referă la tendința de interpretare în mod negativ/ amenințător a unei situații incerte. O persoană cu o distorsiune de acest tip va presupune, de pildă, în cazul în care o persoană dragă nu răspunde la telefon sau întârzie, că să s-a întâmplat ceva grav, precum un accident de mașină. Această distorsiune cognitivă este evaluată experimental uneori prin prezentarea de situații ambigue care la o ulterioară sarcină de recunoaștere a poveștii sunt clarificate fie în sens negativ fie în sens pozitiv. Participanții cu distorsiune de interpretare spun că recunosc mai degrabă scenariile negative decât cele pozitive. O altă variantă este evaluarea măsurii în care participanții identifică greșeli într-o sarcină după prezentarea de situații ambigue.

Distorsiunile cognitive: ce e de făcut?

În cazul prezenței unor asemenea distorsiuni cognitive, putem folosi aceleași sarcini utilizate la identificarea lor într-un mod în care să oblige participantul să proceseze stimulii pozitivi și să acumuleze experiență de interpretare pozitivă. Foarte multe dintre sarcinile de detectare a distorsiunii atenționale sunt regândite în acest sens. De pildă, într-o sarcină de detecție a punctelor, participanții pot fi antrenați să detecteze punctele ce apar departe de stimulul amenințător.

Pentru modificarea distorsiunii de interpretare, scenariile ambigue sunt cuplate cu construcții verbale pozitive incomplete (cuvinte, fraze)  pe care participanții trebuie să le detecteze. De exemplu, o situație de interacțiune în grup este asociată cu cuvinte precum succes sau apreciere.

Funcționează sau nu intervențiile de modificare a distorsiunilor?

Există dovezi că intervenția de modificare a distorsiunilor este eficientă atât în reducerea erorilor cognitive cât și în reducerea anxietății propriu-zise. O meta-analiză a 45 de studii arată că astfel de tehnici produc efecte mari în cazul erorii de interpretare și moderate în cazul erorii de atenție, mai ales când intervenția se desfășoară de-a lungul mai multor sesiuni. De asemenea aceleași proceduri pot reduce anxietatea resimțită în urma unui stresor, dar nu și simptomele depresive. O altă meta-analiză efectuată pe studii ce implică tineri și adolescenți indică rezultate similare, cu efecte mici atât asupra simptomelor anxioase propriu-zise cât și asupra anxietății trăite în urma unui factor de stres.

Cu ce rămânem?

E important să conștientizăm că distorsiunile cognitive reprezintă doar unul din factorii care contribuie la anxietate. Prin urmare, reducerea distorsiunilor cognitive nu va rezolva, de una singură, cel mai probabil, întreaga problemă a anxietății. Însă, la fel de important este de notat și că, pe baza datelor de care dispunem până în în prezent, putem considera acest factor ca fiind modificabil. Din fericire, în cazul acestor erori, putem face ceva pentru a ameliora/ schimba situația.

Andreea Rățoi

Andreea Rățoi este dublu-absolventă de master, absolvind întâi Psihologia Sănătății-Cercetare Clinică și Optimizare Comportamentală și apoi masterul de Neurobiologie din cadrul Universității București. Este preocupată de psihologia clinică și cognitivă, în special de modul în care neuroștiințele pot ajuta la clarificarea proceselor psihologice și la selectarea de intervenții eficiente.

Add comment

Arhivă Ediții

Pagina de Facebook APR