Consilierul Educațional – moft sau rezultate?

Poate te-ai gândit să aplici pentru un post de consilier educațional/școlar și vrei să ai niște informații suplimentare despre ce implică acest rol. Sau poate că te-ai gândit să aplici la o școală care nu are această funcție implementată, dar vrei să le arăți că o colaborare cu tine poate aduce avantaje elevilor și școlii. Ar fi bine să fii pregătit pentru a răspunde la câteva întrebări.

• De ce avem nevoie în școală, pe lângă profesori, de consilieri educaționali?
• Ce funcționează și ce nu din intervențiile pe care le poate realiza un consilier?
• La ce e rezonabil să ne așteptăm din partea unui consilier educațional și la ce nu?

În primul rând, e important de știut că principalele schimbări observate la elevii sau studenții care participă la programele pregătite de consilieri sunt de natură comportamentală (mai puține conflicte, mai puține bătăi), cognitive (dezvoltarea abilităților de rezolvare de probleme) și emoționale (vezi: Whiston, 2011). De asemenea, s-au observat schimbări în performanța academică, în sensul că elevii au obținut rezultate mai bune la școală după participarea la programele de consiliere oferite de școală (vezi: Sink & Stroh, 2003), însă acestea cel mai probabil sunt rezultate secundare, obținute ca efect al schimbărilor de natură comportamentală, cognitivă și emoțională a elevilor.

Întrebați de către cercetători (vezi: Lapan, Gysbers, and Petroski, 2003), elevii de clasa a șaptea au spus că, în urma participării la programele pregătite de consilierii educaționali, au simțit:

• mai multă siguranță la școală;
• că au relații mai bune cu profesorii/învățătorii;
• că educația era mai relevantă și importantă pentru viitorul lor;
• că sunt mai mulțumiți de calitatea educației pe care o primesc;
• că sunt mai performanți (obțineau note mai bune).

Metodele de intervenție ale consilierului educațional

Studiile menționate în meta-analizele lui Whinston (2009, 2011) s-au ghidat după cele patru componente ale unui program de consiliere educațională dezvoltate de Gysbers & Henderson (1994, 2000,2006, 2012 -ultima ediție):

1. Curriculă de ghidare – un program care oferă elevilor informație structurată cu scopul de a ghida, preveni și a dezvolta anumite aspecte comportamentale, cognitive sau emoționale;
2. Planificare individuală – un aspect important sunt întâlnirile unu-la-un în cadrul cărora consilierii educaționali se întâlnesc cu fiecare elev în parte, pentru a discuta despre obiectivele academice și vocaționale ale acestuia;
3. „Servicii de urgență/ Servicii centrate pe problemă” (responsive services) – acestea sunt intervenții ce răspund punctual și specific la probleme sau îngrijorări ale elevilor, care pot implica atât întâlniri individuale cât și de grup. Conexe cu această metodă sunt mentoratul, practicat de unele școli (în cadrul acestui tip de program se realizează diade elev-profesor sau elev- persoană din comunitate) și consiliere în cadrul grupului de egali (peer counseling). Aceste servicii se oferă în special celor care au dificultăți la școală (corigență sau repetență) sau sunt pe punctul de a renunța definitiv la studii;
4. Suportul sistemului – aceasta componentă ține mai mult de partea de menținere și de îmbunătățire continuă a programului de consiliere al școlii, în funcție de problemele constatate și de feedback-ul elevilor .

Analizând efectele acestor componente, meta-analiza lui Whiston (2011) a scos la iveală faptul că niciuna nu oferă neapărat rezultate mai bune decât celelalte, sistemul de consiliere educațională fiind oarecum interdependent. În plus, analiza a arătat că este necesară adaptarea acestor componente și a importanței lor relative în întregul prigram în funcție de modul în care se prezintă elevii de la școala unde activează. Whiston (2009) precizează că, atunci când îți propui să ajuți copiii să fie mai performanți la școală, este foarte important să adaptezi metodele de lucru în funcție de contextul școlar și socio-economic al acestora.

Cele mai bune rezultate s-au obținut atunci când elevii au lucrat în echipe mai mici (în contrast cu participarea întregii clase) iar Whiston recomandă să folosim cât mai mult grupurile, mai ales atunci când lucrăm pe probleme punctuale sau dificultăți ce apar la nivel de elev. Autoarea menționează că „serviciile de urgență” dau rezultate pentru elevii de la clasele I-IV și liceu (pentru ciclul gimnazial nu există suficiente date).

Studiile din acest domeniu sunt relativ recente, debutând în anii ‘90, ceea ce înseamnă că o amplificare a eforturilor de cercetare în această direcție și implicarea mai multor școli sunt necesare pentru a ne oferi o imagine mai precisă legată de ce funcționează cel mai bine pentru elevi.