Personalitatea antisocială – adaptare sau tulburare?

P

Majoritatea asociem personalitatea antisocială cu ceva negativ. Însă, conform abordării evoluționiste, aceasta răspunde unor nevoi de adaptare. Teoria ”Istoria de Viață” ne ajută la înțelegerea modului în care s-a dezvoltat acest tip de tulburare de personalitate.

Teoria Istoria de Viață descrie compromisul pe care trebuie să-l facem în ce privește timpul și energia pe care o avem pentru a ne rezolva problemele (Glenn et.al, 2011).

Conform acestei teorii există 8 tipuri de compromisuri esențiale:

  • efortul somatic (resursele pentru supraviețuire) versus cel de de reproducere,
  • eforturile parentale versus cele de găsire a unui partener,
  • cantitatea versus calitatea a ceea ce producem
  • și viitorul versus prezentul reproducerii. (Kaplan &Gangestad, 2005).

În funcție de personalitatea, valorile sau contextul lor, oamenii pot investi mai mult sau puțin într-una din dimensiunile fiecărei categorii.  De exemplu, persoanele care pun mai mult accent găsirea unui partener vor depune mai mult efort în a fi atractive sexual, în timp ce părinții vor depune mai mult efort pentru îngrijirea și creșterea copiilor.

Fiecare persoană are o ”strategie a istoriei de viață” proprie,  plasându-se pe un continuu de la încet la repede. De exemplu, cei care se reproduc devreme, au un număr mare de urmași și investesc mai puțin în îngrijirea parentală se încadrează în categoria repede.  Cei care se reproduc mai târziu, au mai puțini urmași și se ocupă mai mult de îngrijirea parentală  se încadrează în categoria încet (Gladden et al., 2009).

Persoanele cu o strategie înceată a istoriei de viață se caracterizează prin trăsături precum atașament securizant, comunicare suportivă, contacte frecvente cu familia și prietenii, dispoziție pentru pentru planificare pe termen lung și efort pentru a menține o relație de lungă durată. Oamenii din a doua categorie au relații de cuplu de scurtă durată, se concentrează mai puțin pe planificarea viitorului, își asumă mai multe riscuri, au autocontrol mai scăzut și sunt mai egoiste( Glenn et. al, 2011).

Mai mulți autori consideră că personalitatea antisocială prezintă trăsături specifice strategiei rapide de viață (Barr& Quinsey,2004; Mealey,1995, Johnson et al. 2010). De asemenea, această teorie explică și de ce sunt mai mulți bărbați decât femei cu personalitate antisocială.

Femeile sunt obligate biologic să aibă mai degrabă  o strategie înceată a istoriei de viață, strategie opusă antisocialilor (Fuegeredo et al., 2006). De exemplu, o femeie, purtând în pântece un copil și alăptându-l, se atașează de el, îi o oferă mai multă grijă și preferă să își caute un partener cu care poate avea o relație pe termen lung și care să o susțină în creșterea copilului.

S-a mai constatat că persoanele care au strategie rapidă a istoriei de viață, vor fi mai înclinate să încalce normele sociale, situatie în care găsim la psihopații și personalitatea antisocială (Glenn et al., 2011).

În mod interesant, studiile cross-culturale au ajuns la concluzia că  trăsăturile personalității antisociale mai prezente în anumite culturi mai mult decât în altele. De exemplu în Europa aceste trăsături sunt mai puțin întâlnite decât în America de Nord (Cooke and Michie, 1999; Dahle,2006). Motivele pentru acest fenomen rămân însă incerte.

Buss a demonstrat (2009) că anumite gene asociate comportamentelor antisociale sunt adaptative și că această genă este mai întâlnită la populațiile migratoare care au urmași în zilele noastre.( Chen et. al,1999). Pentru aceste populații, trăsături precum autocontrolul scăzut, egoismul, lipsa empatiei i-au ajutat să se impună în noile teritorii.

 Conform studiului lui Glenn și a colaboratorilor săi ,aspectele adaptative ale personalității antisociale constau în faptul că aceștia pot accesa mai ușor anumite resurse, pot explora mediul, și profită de oportunitățile ce apar pe parcurs. În plus, aceștia sunt puțini predispuși să sufere de anxietate și depresie.

Aceasta fiind spuse, personalitatea antisocială, deși cauzează neplăceri altora și societății, evoluționist vorbind, ea este de fapt o  evoluție adaptativă în anumite contexte sociale și istorice.

 

About the author

Sabrina Răileanu

Sabrina Răileanu – jurnalist la bază şi om cu reflexul condiționat să întrebe “De ce?” – a studiat psihologia la Universitatea Bucureşti și urmează procesul de formare în psihoterapie Gestalt. E pasionată de mecanismele creativității și de cele ale învățării și dezvoltării umane, în paralel lucrând ca trainer organizațional.

Add comment

Arhivă Ediții

Pagina de Facebook APR