Mindfulness în Școală | O Abordare Eficientă?

M

Mediul actual oferă copiilor accesul la multă informație, mulți stimuli, care vin din toate părțile: calculatoare, tablete, telefoane, televizoare, reclame și exemplele pot continua. Din cauza diversității, aceștia ajung să resimtă un nivel de stres și de emoții negative similare cu cele ale unui adult. Le este mai greu să rămână concentrați la școală și sunt mai impulsivi în comportament.

În cartea FOCUS (Daniel Goleman) vorbește despre cât de mult s-a micșorat capacitatea de a ne concentra pe sarcini cognitive. În capitolul 17, vorbește despre cum implementarea pauzelor/ orelor de mindfulness la școală pentru a ajuta copii să aibă rezultate mai bune, să fie mai relaxați și să recunoască emoțiile personale cât și pe cele ale prietenilor.

Sună frumos, dar ce ne spun studiile?

În cartea Meditation in schools (Clive Erricker & Jane Erricker), autorii precizează că orele de meditație reduc stresul, susțin relaxarea și starea de bine. Pe lângă acestea, ajută la îmbunătățirea concentrării, auto – controlului, inteligenței emoționale și stimei de sine.

Dacă relaxarea este primul efect pe care-l resimți atunci când practici mindfulness, atenția am putea spune că este un efect adițional. Ca să poți învăța, nu te poți baza doar pe modul în care îți este livrat mesajul, ai nevoie să fii atent la ceea ce asculți, vezi, simți. Și de asta au nevoie copiii. Să se poată concentra pe ceea ce primesc de la învățător/ profesor.

În studiul pilot realizat de Joyce (2010) se discută despre implicațiile pe care le poate avea la școală. Profesorii care au fost de acord cu introducerea meditației, o făceau la începutul orelor și au spus că au observat schimbări. La început, copiii erau distrași și nu acordau prea multă atenție, dar pe parcurs au fost mai complianți. Rezultatele studiului arată că stările de anxietate și depresie s-au redus și s-a îmbunătățit sănătatea emoțională. Răspunsurile au fost de tip self-report, nu a existat o perioadă mai lungă de timp și nici un follow – up pentru a vedea dacă schimbările au persistat.

Patru ani mai târziu, Britton (2014) a fost interesat dacă un program dedicat meditației se poate adăuga la curricula școlară și dacă mindfulness-ul chiar are un efect semnificativ pozitiv asupra copiilor. Rezultatele au aratăt că deși nu au existat diferențe semnificative între grupul care practica mindfulness și grupul de control activ, există totuși o mărime a efectului medie în ceea ce privește dezvoltarea părții emoționale.

Întrucât interesul pentru meditația de tip mindfulness în școli a crescut cu trecerea timpului, Renshaw (2016) aduce în discuție ceea ce reprezintă MBI (mindfulness – based interventions) într-un cadru academic și efectele pe care le are asupra copiilor. Efectele pe care le-au avut intervențiile au fost în domenii precum: performanța academică, internalizarea și externalizarea problemelor, emoții negative și distres, emoții pozitive și auto-evaluare, sănătate fizică, competențe sociale și comportamente prosociale. Renshaw, desigur, admite că mai este mult de lucru  în acest domeniu, menționând și alte variabile care interferează cu studiile desfășurate în prezent (ceea ce se petrece acasă, anturajul în care se află în afara orelor de curs, modul în care interacționează învățătorul cu elevii), dar contribuția fiecăruia ajută la dezvoltarea unui pachet adaptat pentru școli.

Sumarizând, meditația ajută la îmbunătățirea:

  • abilităților mentale: dezvoltarea creativității, memoriei și îmbunătățirea rezultatelor academice;
  • sănătății: reducerea nivelului de stres, anxietății, reducerea cazurilor de îmbolnăvire și ajută la sănătatea cardiovasculară;
  • social: îmbunătățirea încrederii de sine, a relațiilor cu ceilalți, performanța la job și statisfacția.

 

Cum putem adapta pentru copii?

Fisher (2006) prezintă patru metode utilizate în școli pentru a practica meditația:

  1. postură: meditația este despre a dezvolta control și conștientizare asupra corpului și a minții. În clase, copiii sunt instruiți să își imagineze că sunt prinși cu niște sfori care îi trag sus. Acum că sunt în picioare, se asigură că au capul și spatele drept și pieptul înainte pentru a putea să respire profund, relaxat.
  2. Respirație: tehnica cel mai des utilizată este cea a respirației profunde. O pot folosi atunci când învață, când vor să adoarmă sau să se calmeze când se simt stresați înainte de teste sau examene.
  3. Atenție: concentrarea atenției se poate face pe un obiect: o frunză, lumânare, piatră sau cuvinte, sunete, imagine. De exemplu: se poate desena ceva la tablă, copiii sunt lăsați să se uite pentru un minut sau două, apoi sunt rugați să se gândească la ceea ce au văzut.
  4. Vizualizare: în cazul acesta, învățătorul/ profesorul se folosește de imageria dirijată pentru a ajuta copiii să se concentreze pe anumite scenarii (e.g. să se gândească la flacăra unei lumânări, nori pe cer, un lac), astfel încât să le poată face și acasă.

 

În concluzie, demersurile din ultimii ani de a introduce meditația în școală oferă rezultate încurajatoare, în special pentru elevii care participă la astfel de programe. Îmbunătățirea rezultatelor academice și dezvoltarea abilităților sociale sunt printre cele mai vizibile  schimbări pe care le-au identificat cadrele didactice.

Dacă știi de școli din România care au implementat astfel de pauze în care să se practice meditația, scrie în secțiunea de comentarii. Sunt tare curios să aflu cine sunt deschizătorii de drumuri…

 

Andrei Solomon este psiholog cu specializare in psihologie clinică, consiliere psihologică și psihoterapie din cadrul Universității Babeș – Bolyai. Este interesat de terapia de cuplu și de psihologia aplicată în marketing.

Add comment

Arhivă Ediții

Pagina de Facebook APR