Manipularea online. N-O SĂ-ȚI VINĂ SĂ CREZI cum îi poți rezista!

Niciodată în istoria umanității nu am fost atât de interconectați cum suntem acum. (Lecția 1: Nu mă credeți pe cuvânt! Hai, mai bine, să ne uităm la date.)

Cele mai recente statistici spun că Facebook are 2.2 miliarde de utilizatori, iar platforma Reddit a avut 1.69 miliarde de accesări în perioada aprilie 2017- martie 2018.

Oamenilor chiar le place să împărtășească

Oamenilor le place să împărtășească experiențe și informații cu cei din jur, fie pentru a-și întări legăturile sociale, pentru a gestiona modul în care sunt percepuți de ceilalți, pentru a-și regla emoțiile, pentru a obține informații sau pentru a-i convinge pe cei din jur de ceva.

Un studiu arată faptul că, atunci când oamenii trăiesc o emoție, în primele 24 de ore aproximativ 70% dintre ei vorbesc despre contextul acelei emoții cu altă persoană. Procentul ajunge până la 90% pentru prima săptămână.  Când valența emoției este una negativă, tendința oamenilor de a vorbi despre o emoție pe care o trăiesc crește cu cât emoția mai intensă. Păstrează asta în minte data viitoare când împărtășești un secret. (sic!)

Despre ce vorbim online?

1. Despre noi înșine, experiențele și valorile noastre

Se pare că 70% din discursul de zi cu zi este despre experiențe personale și relații, iar peste 70% din postările din social media sunt despre propriile noastre experiențe imediate, și nu atât despre informare pur si simplu. De altfel, se pare că oamenii obțin o satisfacție intrinsecă în urma împărtășirii experiențelor proprii.

2. Despre lucruri care ne activează emoțional puternic

Când analizăm o emoție, ne uităm în general la cât de intense sunt (nivel de activare/ arousal) și la valența lor (dacă sunt pozitive sau negative).

Dintr-un studiu realizat de Berger și Milkman a reieșit faptul că oamenii tind să transmită mai degrabă tipuri de conținut care îi activează emoțional puternic – fie pozitiv (admirație, venerație/ eng. ”awe”) sau negativ (furie sau anxietate) – decât conținut care le trezește emoții de intensitate scăzută (tristețe, mulțumire).

Alți factori decisivi pentru cât de mult se împrăștie un mesaj în social media sunt și cât de nou și surprinzător este conținutul și cât de interesant sau de util este considerat de către participanți. Se pare, însă, că activarea emoțională se menține ca predictor chiar și atunci când autorii au ținut sub control celelalte criterii.

3. Despre lucruri în legătură cu care nu suntem siguri, pentru a obține informații

Recenzia de mai sus sugerează că atunci când funcția de achiziție de informații este activată, oamenii tind să împărtășească cu ceilalți, mai ales atunci când au de luat o decizie importantă,  când nu se simt siguri, sau informațiile de care au nevoie nu sunt de încredere sau nu sunt disponibile. Atunci când oamenii pornesc o discuție în legătură cu o temă despre care au nevoie de mai multe informații și în legătură cu care se simt nesiguri, creează un teren fertil pentru introducerea unor informații neadevărate.

Ce capcane sau vicii inerente avem de întâmpinat în mediul online?

1. Prea multe meme într-o lume cu atenție limitată

Din păcate, cu cât complexitatea sistemului crește, (cu cât suntem mai inundați de informații/ cu cât suntem expuși la mai multe meme) și cu cât atenția este mai limitată (putem reține maxim 7 +/-2 unități informaționale în acelaști timp în memoria de lucru, după cum sugerează acest studiu devenit clasic), cu atât puterea de discriminare (între conținut de calitate și conținut slab) a oamenilor prinși într-o rețea socială scade. Astfel, conținutul de calitate nu mai are niciun avantaj în fața conținutului slab. Nici nu e de mirare atunci că fake news a fost desemnat cuvântul anului 2017.

2. Distorsiunile noastre și ale prietenilor noștri

Distorsiunea de confirmare se referă la faptul că tindem să acordăm mai multă atenție informațiilor congruente cu credințele noastre, în timp ce ignorăm informațiile care le contrazic  În social media, această tendință este întărită tocmai pentru că suntem inundați de tot felul de conținuturi, ceea ce accentuează nevoia de a elimina rapid informațiile cu care nu suntem de acord.

Deoarece algoritmii rețelelor sociale iau în considerare ceea ce ne place și la ce răspund prietenii noștri de obicei, tind să ne arate conținut similar, ceea ce ne grupează în ceea ce putem numi “bule de informație“, care nu sunt altceva decât grupuri omogene de indivizi care au acces cam la aceiași stimuli.

Luând în calcul și distorsiunile de confirmare inerente, aceste bule duc la o și mai mare polarizare, grupuri întregi respingând automat același tip de informație.  Astfel, în loc să avem acces la diversitate iar popularitatea unui anumit conținut să fie meritocratică, atenția noastră limitată și modul în care gestionăm fluxul enorm de informații ne fac, mai degrabă, și mai vulnerabili la dezinformare sau manipulare.

3. Care este pericolul?

Toate aceste lucruri creează un teren fertil pentru pseudoștiință și alte deformări ale adevărului factual. Explicațiile simpliste, formulate în mod dramatic, ne activează emoțional și reușesc să treacă de primul filtru (cel al atenției), apăsându-ne butoanele emoționale care ne fac să vrem să le distribuim către prietenii noștri. Efectul este și mai puternic când credem că i-am ajuta pe aceștia, când nu știm ce să facem și vrem să cerem o părere, sau când credem că ne-ar îmbunătăți imaginea în fața grupului nostru de referință.

Capcana luptei împotriva pseudoștiinței

Demersul (respectabil, de altfel) de a lupta împotriva pseudoștiinței nu este unul eficient, din mai multe motive.

1. Pentru a demitiza o afirmație falsă este nevoie de un efort semnificativ mai mare decât pentru a o emite;
2. Povara dovezii este inversată: cei ce emit informații neadevărate nu se obosesc să le susțină, publicul larg tinde să le ia ca atare, iar cei care sunt “de partea adevărului” au de dus o luptă grea pentru a-i determina să-și schimbe părerea;
3. Deși costisitoare, încercările de demitizare nu sunt eficiente. În acest studiu care a urmărit timp de 5 ani activitatea a 54 de milioane de utilizatori Facebook s-a observat că postările care conțin încercări de demitizare sunt urmărite în mare parte de oameni care sunt deja interesați de știință. Mai mult, efectul acestora asupra utilizatorilor care consumă în mod obișnuit conținut cu caracter conspiraționist este că.. îi determină să caute și mai mult conținut cu caracter conspiraționist în perioada următoare!

Ce putem să facem?

• Să coborâm din norișorii academici

Mai eficient decât să luptăm împotriva pseudoștiinței și a informațiilor neadevărate popularizând știința și adevărul, decât să ne pierdem timpul încercând să demitizăm.

Dacă suntem oameni de știință sau specialiști, cel mai probabil este mai util să folosim un limbaj cotidian, ușor de înțeles, când ne adresăm publicului larg, arătându-le în ce fel sunt afectați în mod direct și cum pot folosi informațiile oferite în viața lor de zi cu zi, cu exemple specifice.

Este, într-adevăr, nevoie de mult efort pentru a explica un fenomen complex în termeni simpli – cam cum am încerca să le explicăm bunicilor noștri cum să folosească un laptop. Poate că mai apare teama de a nu fi judecat de colegii noștri din mediul academic, sau de a avea un discurs “sub standardele” stabilite intern. De fapt, a vorbi pe înțelesul tuturor poate fi privit ca o abilitate ce poate fi dezvoltată și ce ne poate ajuta să fim mai simpatici și pentru cei din alte profesii.

• Să amânăm transmiterea unor informații, mai ales dacă ne-au activat emoțional

Când vine vorba despre expunerea la informații neadevărate, nimeni nu este în siguranță, nici măcar cercetătorii. Având în vedere că avem tendința de a împărtăși cu alții când suntem activați emoțional  și că foarte multe din informațiile din mediul online sunt construite pentru a ne apăsa exact aceste butoane emoționale, ce ar ajuta ar fi amânarea răspândirii conținutului care ori ne bucură ori ne supără foarte tare.

Ce să facem între timp?

Să verificăm sursele. În ceea ce privește informațiile care țin de știință (produse sau servicii care pretind că vindecă anumite afecțiuni), putem folosi această piramidă a dovezilor pentru a căuta pe Google Scholar, de exemplu, studii care susțin sau infirmă ceea ce tocmai am citit.

În ceea ce privește celelalte tipuri de informație, e bine să ne creăm instinctul de a verifica acea informație măcar din 3 surse independente.

• Să ne împrietenim cu incertitudinea și să rezistăm nevoii de alb SAU negru

Într-o lume din ce în ce mai polarizată, există o presiune foarte mare de a fi de o parte sau de alta a baricadei. Suntem aproape forțati să ne alegem o bulă prin care să ne definim, sau să alegem între alb sau negru pe subiecte precum politica (suntem liberali sau socialiști), religia (religioși sau atei), avort (pro sau contra), dreptul la căsătorie al persoanelor LGBT (pro sau contra). Prin acceptarea acestei etichetări simpliste, acceptăm însă tacit o colecție de meme (idei, unități culturale lipite unele de altele) care vin la pachet.

Ce putem face, în schimb, este să fim mai toleranți la ambiguitate, să ne simțim confortabil în absența apartenenței la un grup-etichetă, să acceptăm că putem fi de acord cu anumite idei sau componente ale fiecărei “tabere”, în aparență “oponente”.

Să avem în vedere că nu toți membrii unui “grup” se conformează automat și obligatoriu, în întregime, aceleiași etichete. Făcând astfel de generalizări, riscăm să pierdem nuanțele, să cădem pradă unor distorsiuni care ne influențează în mod eronat alegerile, deciziile și interpretările pe care le dăm unor acțiuni.

Nu putem judeca o persoană în întregul ei în baza unei acțiuni izolate. Sau putem, dar cu prețul de a deveni victime ale unor distorsiuni cognitive. Atacând oamenii în întregul lor, sau ca apartenență automată la o etichetă din mintea noastră (în loc de a discuta despre comportamente specifice), nu facem altceva decât să creștem reacțiile defensive, blocăm și mai mult comunicarea și întărim polarizarea ce creează un mediu fertil pentru știri false, pseudoștiință și informații neadevărate.