Este individualismul echivalent cu egoismul?

Atunci când oamenii au siguranța zilei de mâine și trăiesc într-o societate dezvoltată economic și  tehnologic, ei ajung să valorizeze emanciparea individului de restricțiile colectivului, afirmându-se ca persoane autonome și libere (pentru detalii, vezi Teoria revizuită a modernizării sau teoria evoluţionistă a modernizării). Altfel spus, în acord cu piramida nevoilor a lui Abraham Maslow, atunci când nevoile de bază (hrană, siguranță față de agenți patogeni) sunt suficient de bine asigurate, oamenii încep să devină preocupați și de nevoi superioare, cum ar fi auto-actualizarea.

Această schimbare culturală la nivel internațional a fost surprinsă de mai mulți cercetători în mod independent, sub diferite nume:

• valori materialiste vs. post-materialiste (R. Inglehart);
• valori de supravieţuire vs. auto-exprimare (R. Inglehart);
• valori patriarhale vs. emancipative (C. Welzel);
• colectivism vs. individualism (G. Hofstede);
• integrare vs. autonomie (S. Schwartz).

De asemenea, individualismul corespunde celor trei valori de tip „individualizing” (grijă, dreptate și libertate) descrise de Jonathan Haidt, spre deosebire de valorile de tip „binding” (autoritate, loialitate și puritate).

Toate aceste valori sunt puternic legate între ele atât conceptual, cât și statistic (în continuare, pentru simplitate, vom păstra eticheta de „individualism”) și pun accentul pe:

• unicitate și diversitate (vs. conformism și uniformitate);
• gândire în termeni de „eu” (vs. „noi”);
• asertivitate (vs. evitarea conflictelor și a tensiunilor);
• deschidere, toleranță și universalism (vs. favoritisme față de grupul de apartenență);
• distribuirea (vs. concentrarea) puterii;
• comutarea de pe „pro-fertilitate” pe alegerea individului și
• egalitate, drepturi și libertăți individuale (vs. convenții și tradiții restrictive).

Printre țările cele mai individualiste se regăsesc Suedia, Norvegia și Danemarca, iar, la polul opus, se situează țările islamice și cele ortodoxe (vezi aici).

Deseori asociem individualismul cu egoismul. De exemplu, spunem într-o nota dezaprobatoare că cineva este individualist când se gândește numai la bunăstarea și avantajele sale, ignorând dorințele și nevoile celorlalți.

Realitatea contrazice însă acest stereotip. De exemplu, într-un studiu care investighează relația dintre individualism și comportamentele altruiste, rezultatele arată că individualismul se asociază pozitiv cu:

• nivelul crescut de încredere în ceilalți;
• semnarea unor petiții;
• participarea la boicoturi;
• participarea la demonstrații pașnice;
• implicarea în organizații legate de protejarea mediului, cultură, organizații caritabile.

Autorii concluzionează astfel: „Aceste descoperiri califică valorilor de auto-exprimare drept o variantă civică a individualismului modern […] natura individualistă a acestor valori implică conștientizarea egalităţii între oameni, care face posibilă o variantă universală de altruism. Această conștientizare a egalităţii permite, de asemenea, o încredere generalizată în oameni, indiferent de grupul de provenienţă. Mai mult, logica acestor valori de auto-exprimare constă în faptul că oamenii își exprimă îngrijorările și se aliază atunci când aceste îngrijorări sunt împărtășite, angajându-se în activităţi colective.”

Într-o publicație din Journal of Experimental Psychology: General, autorii punctează:

„Departe de a se asocia cu individualismul cultural, centrarea pe propriul interes (vs. a te dedica celorlalţi) [„self-interest” vs. „commitmenttoothers”] atinge cotele cele mai înalte în eșantioanele din statele cele mai sărace, cu precădere cele din Africa Subsahariană și se asociază negativ [invers proporţional] cu individualismul. Cel mai înalt nivel de dedicare faţă de ceilalţi apare în ţările bogate, occidentale. Deși acest lucru ar putea să pară surprinzător, de mai bine de un secol, diverși autori (e.g., Durkheim, Hofstede, Welzel) au pus la îndoială ideea că individualismul cultural s-ar asocia cu un egoism ridicat. De asemenea, aceste rezultate pun la îndoială perspectiva romanțată privitoare la sărăcie – ideea că grupurile compensează lipsa resurselor materiale prin solidaritate socială mai crescută.”

În concluzie…

Individualismul poate conduce la implicarea în activități colective altruiste, pașnice și voluntare, care promovează drepturile și libertățile oamenilor în general, nu doar a majorității (e.g., neamul românesc creștin-ortodox). Conștientizarea și înțelegerea autonomiei și propriilor drepturi și libertăți într-o manieră emancipativă este benefică nu doar pentru individ, ci și pentru toți ceilalți din comunitate.