Perfecţionismul, sănătatea și viața dusă în extreme: Beneficii şi Riscuri

Cu toţii ne alegem un domeniu, poate nișat, în care depunem mult timp şi efort pentru a ne perfecţiona sau pentru a ne bucura de el dar, există un punct în care aşteptările de tipul “mai mult” şi “mai bine” pot deveni nesănătoase? Depinde.

• Care sunt acele lucruri, persoane sau comportamente pe care le consideri valoroase și importante, fără de care ai simţi că nu mai eşti “tu”?
• Crezi că aceste standarde sunt ușor de atins pentru majoritatea oamenilor?
• De ce importanța și valoarea acestor lucruri te determina să le tratezi cu exigență?
• Care sunt motivele pentru care dorești atât de mult să atingi aceste standard?
• Când te gândești la obiectivele setate, simți o emoție de anxietate sau de entuziasm?*

 

Aceste întrebări pot fi considerate teme pentru reflecție și te pot ajuta să-ți dai seama, după parcurgerea articolului, dacă perfecționismul tău este sănătos sau, dimpotrivă, dăunător.

1. Despre perfecționism. Când ne ajută și când ne face rău?

Crezi că standardele setate sunt realiste? De ce sunt atât de importante şi valoroase pentru a fi tratate atât de exigent? Care sunt motivele pentru care acele aşteptări sunt atât de importante pentru tine?*

Perfecţionismul este o trăsătură de personalitate caracterizată prin străduinţa de a atinge o stare lipsită de greşeli, prin setarea unor standarde înalte şi rigide de performare, acompaniate de tendinţe evaluative de criticare a comportamentelor proprii.

Desigur, ar fi bine să privim perfecționismul ca pe o unealtă care are și potențialul de a ne ghida spre activitățile  care ne oferă un sentiment sens și semnificație și care ne îndrumă către excelență (prin persistență). Important este să evaluăm efectele pe care standardele înalte le au asupra stării noastre de bine.

“Cât de mult vă ajuta şi cât de mult vă încurca caracterul perfecţionist pe termen lung?  Dar pe termen scurt?”

Putem vorbi fie de carieră, alimentaţie, religie, sport, persoanele dragi etc., caracterul perfecţionist ne poate determina să ducem lucrurile într-o extremitate gaussiană fără măcar să ne dăm seama şi să transformăm ceva bun în ceva dăunător pentru noi sau pentru oamenii din jurul nostru. Desigur, nu vă îndemn să vă coborâţi aşteptările faţă de lucrurile care vă pot aduce un sentiment de împlinire şi sens, scopul este să vă încurajez să evaluaţi şi să cereţi opinii externe cu privire la utilitatea perfecționismului în viața voastră pe termen scurt, mediu și lung.

              “Poate fi perfecţionismul atât adaptativ cât și disfuncțional?

Există două teorii care ne pot ghida: Teoria Autodeterminării (eng. Self Determination Theory, Ryan și Deci, 2000) şi Teoria Atingerii Obiectivelor (eng. Achievement Goal Theory, Nicholls, 1984 – teorie preluata din sfera psihologiei educationale)

Teoria Autodeterminării diferențiază între motivaţia intrinsecă** (alimentată de curiozitate, interes, provocare şi plăcere faţă de sarcină) şi motivaţia extrinsecă*** (alimentată de presiuni normative sociale şi de grup).

Teoria Atingerii Obiectivelor se axează pe evaluarea performanţei în relaţie cu sine sau cu ceilalţi, în raport cu rezultatul dorit. Se manifestă în domeniul intrapersonal și interpersonal, și se raportează fie la dorința de a avea rezultate pozitive (Mastery), fie la teama de rezultate negative și evitarea aferentă (Avoidance).****

Astfel, perfecţionismul primeşte conotaţii pozitive sau negative în funcţie de motivele prin care dorim să ne transpunem valorile în comportamente. Concret, perfecţionismul este:

• Adaptativ atunci când este direcţionat de motivele derivate din propriile valori
• Disfuncțional (cel puțin pe termen lung) atunci când este direcţionat de motive de îngrijorare cu privire la evitarea greşelilor şi evaluărilor negative ale ceilalţi.

2. Și dacă am un nivel ridicat de perfecționism dezadaptativ?

“De ce ne-am bate capul cu caracterul nostru perfecţionist? Aşa sunt, îmi place de mine aşa cum sunt şi nu vreau sau nu pot să mă schimb!”

Dacă perfecţionismul este unul dezadaptativ, ar trebui, cel puţin, să devenim conştienţi de acest lucru şi de impactul pe care îl are deoarece, în literatura de specialitate, începe să fie considerat  o trăsătură care stă la bază mai multor tulburări mentale:

• Creşte vulnerabilitatea tulburărilor alimentare;
• Menţine simptomele tulburării obsesiv-compulsiv, de anxietate socială şi depresive, prezicând succesul în reducerea simptomelor dacă perfecţionismul este integrat în obiectivul terapeutic;
• Creşte comorbiditatea psihopatologică

Îngrijorător este faptul că, odată cu accentuarea valorilor culturale individualiste, axate pe competitivitate, cohortele de studenţi sunt caracterizate de un perfecţionism mai accentuat, în creştere. Dacă această  tendință de condiţionare a valorii personale de standardele sociale de tip competitiv/extrinseci va continua, ne putem aştepta la o creştere a tulburărilor mentale în populaţia generală.

3. Perfecționismul și corpul de plajă. Cum să nu picăm în plasa impostorilor care ne promit imposibilul?

Trecând în “viaţa de zi cu zi”, primăvara ne bate la uşă, aşteptăm cu nerăbdare acel verde crud şi să renunţăm la hainele împovărătoare de iarnă care ne ascundeau cele câteva kilograme în plus adunate de la alimentația bogată caloric din sezonul rece. Deja ne gândim la mare, la concediul în care dorim să ne bronzăm şi începem să simţim o nevoie de a face ceva cât mai repede pentru a nu ne simţi stânjeniţi în pielea noastră. Oamenii încep să facă jogging prin parcuri iar scânteia se aprinde atunci când suntem întrebaţi dacă mergem la mare de 1 Mai.

La o căutare pe Google Trends putem remarca faptul că în luna aprilie există o cădere drastică în interesele de căutare Google pentru termeni “diete” şi slăbit”. Cel mai probabil, ori intrăm într-o „perioadă de negare”, ori uitam să ne mai informăm după ce am încercat o dietă în primele luni ale anului (Obiceiurile vechi mor greu daca nu aplici asta). Curios însă, de la jumătatea lunii aprilie, interesul creşte drastic în apropiere de 1 Mai (se apropie, cu pași repezi, vara).

Având în vedere tipurile motivaţiei precizate anterior, ruşinea (socială) ar avea un rol de evitare a criticilor din partea celorlalţi care, combinată cu un caracter perfecţionist cu privire la silueta, ne-ar determina să căutăm soluții rapide și probabil ineficiente.*****

Ar fi bine să acceptăm: chiar dacă „piaţa dietelor” este plină de promisiuni, nu există dovezi care să demonstreze faptul că un tip de dietă funcţionează pentru majoritatea persoanelor (cele mai optimiste estimări sugerează faptul că 80% din cazuri, dietele nu funcţionează). Însă avem mult mai multe dovezi îndreptate către efectele negative produse de aceste „diete minune”: tulburări gastrointestinale, obezitate (ironic, – studiu longitudinal – 324% risc crescut pentru obezitate la subiecţii care au abordat o strategie de reducere a greutăţii fata de cei care nu au încercat deloc) şi tulburări alimentare (unul dintre cele mai clare cauze etiologice pentru tulburările alimentare este conturat de standarde sociale ale culturilor vestice care valorifica silueta suplă).

Să nu uităm că fiecare zi poate fi un nou început pentru un stil nou de viaţa.  Recomandarea mea merge către o alimentaţie echilibrată, sport (câteva minute pe zi de activitate fizică moderată/intensă sunt suficiente) şi odihna/somn – 7.5 ore) –  nu exerciţii fizice imposibile sau diete miraculoase ce ne fac mai mult rău decât bine şi care, în final, cel mai probabil nu funcţionează. Sunt conştient că aceste recomandări nu sunt atât de „populare” sau „INCREDIBILE!” dar răbdarea este o virtute iar stilul de viaţa sănătos se construieşte individual, preferabil cu ajutorul unui expert, nu pe baza unor  “scurtături – panaceu”.

4. Cum folosim perfecționismul în serviciul obiectivelor noastre?

În final, dacă ne setam aşteptări mari, ar fi bine să ne asigurăm că facem asta pentru noi şi pentru dezvoltarea noastră (intrinsec) nu pentru a evita stigma socială sau pentru a ne simţi superiori faţă de ceilalţi (extrinsec). Important de menţionat este că excelenţa porneşte de la un efort minim, consistent în timp, cu mici paşi în creşterea intensităţii şi frecventei comportamentelor ce ne conduc la obiectivul dorit: schimbarea stilului de viaț (direcții practice).

În esenţă, nimic nu este bun sau rău. Chiar perfecţionismul, cuplat cu puţină conştiinciozitate şi disciplină poate fi benefic dacă are origini autentice. Pentru o perspectivă alternativă, mai pozitivă, care vă poate oferi direcții de schimbare a perfecționismului, vă recomand „Avem grijă de relațiile cu alții. De cea cu noi înșine, însă…”

 

 

Note:

*Aceste întrebări pot fi considerate teme pentru reflecție şi au ca scop formarea unui cadru şi ghidarea autoevaluării în urma parcurgerii articolului pentru a determina valoarea funcţională a perfecţionismului.

** Motivaţia intrinsecă poate fi conturată de două surse: o sursă internă – determinată de un interes şi o curiozitate personală – sau o sursă externă – influenţată de ancore externe cu care ne identificăm la nivelul valorilor şi pe care le integram în conceptele legate de sine, respectiv, ancore care ne stimulează dorinţa de a ne dezvolta – (Exemplu: “Voi face acel curs online deoarece asta mă va ajuta la muncă şi voi aduce mai multă valoare organizaţiei din care fac parte).

***Motivaţia extrinsecă este determinată fie de norme (termene limita, responsabilităţi, presiuni sociale sau de grup) conturate de valori cu care NU ne identificăm sau pe care nu le acceptăm, fie de pedepse sau întări negative (strategii de evitare) care ne apără de critici şi ne întăresc stima de sine (vezi şi tipologia de lider autoritar vs transformaţional).

 

****	Dorința pentru rezultate pozitive (Mastery)	Evitarea rezultatelor negative (Avoidance)
Intrapersonal (Sine)	Determinat de dorinţa atingerii obiectivelor proprii/intrapersonale	Determinat de evitarea pierderii unui obiectiv intrapersonal
Interpersonal (Ceilalţi)	Determinat de dorinţa de a părea competent în raport cu ceilalţi	Determinat de dorinţa de evitare a nu fi perceput incompetent de ceilalţi

 

***** Într-adevăr, mai multe studii fac legătura între ruşine şi tulburările alimentare (1;2). Chiar mai mult, relația dintre anxietatea socială influenţează tulburările alimentare este mediată de ruşine, relaţia dintre perfecţionismul dezadaptativ şi depresie este mediată de ruşine și, cel mai îngrijorător, există o relație clară între perfecționism și suicid – N=11.747.

Bibliografie

1. Ashby, J. S., Rice, K. G., & Martin, J. L. (2006). Perfectionism, shame, and depressive symptoms. Journal of Counseling & Development, 84(2), 148-156.
2. Burney, J., & Irwin, H. J. (2000). Shame and guilt in women with eating‐disorder symptomatology. Journal of clinical psychology, 56(1), 51-61.
3. Curran, T., & Hill, A. P. (2017). Perfectionism Is Increasing Over Time: A Meta-Analysis of Birth Cohort Differences From 1989 to 2016.
4. Egan, S. J., Wade, T. D., & Shafran, R. (2011). Perfectionism as a transdiagnostic process: A clinical review. Clinical psychology review, 31(2), 203-212.Stoeber, J., & Otto, K. (2006). Positive
   conceptions of perfectionism: Approaches, evidence, challenges. Personality and social psychology review, 10(4), 295-319.
5. Grabhorn, R., Stenner, H., Stangier, U., & Kaufhold, J. (2006). Social anxiety in anorexia and bulimia nervosa: The mediating role of shame. Clinical Psychology & Psychotherapy, 13(1),
   12-19.
6. Loyola University Health System. “Top four reasons why diets fail.” ScienceDaily. ScienceDaily, 3 January 2013. <www.sciencedaily.com/releases/2013/01/130103192352.htm>
7. Moradi, B., Dirks, D., & Matteson, A. V. (2005). Roles of sexual objectification experiences and internalization of standards of beauty in eating disorder symptomatology: A test and extension of objectification theory. Journal of Counseling Psychology, 52(3), 420.
8. Rikani, A. A., Choudhry, Z., Choudhry, A. M., Ikram, H., Asghar, M. W., Kajal, D., … & Mobassarah, N. J. (2013). A critique of the literature on etiology of eating disorders. Annals of neurosciences, 20(4), 157.
9. Ryan, R. M., & Deci, E. L. (2000). Self-determination theory and the facilitation of intrinsic motivation, social development, and well-being. American psychologist, 55(1), 68.
10. Sanftner, J. L., Barlow, D. H., Marschall, D. E., & Tangney, J. P. (1995). The relation of shame and guilt to eating disorder symptomatology. Journal of Social and Clinical Psychology, 14(4),
    315-324.
11. Smith, M. M., Sherry, S. B., Chen, S., Saklofske, D. H., Mushquash, C., Flett, G. L., & Hewitt, P. L. (2017). The Perniciousness of Perfectionism: A Meta‐Analytic Review of the Perfectionism‐Suicide Relationship. Journal of personality.
12. Stice, E., Cameron, R. P., Killen, J. D., Hayward, C., & Taylor, C. B. (1999). Naturalistic weight-reduction efforts prospectively predict growth in relative weight and onset of obesity among female adolescents. Journal of consulting and clinical psychology, 67(6), 967.
13. Stoeber, J., & Otto, K. (2006). Positive conceptions of perfectionism: Approaches, evidence, challenges. Personality and social psychology review, 10(4), 295-319.Nicholls, J. G. (1984). Achievement motivation: Conceptions of ability, subjective experience, task choice, and performance. Psychological review, 91(3), 328.
14. Zeevi, D., Korem, T., Zmora, N., Israeli, D., Rothschild, D., Weinberger, A., … & Suez, J. (2015). Personalized nutrition by prediction of glycemic responses. Cell, 163(5), 1079-1094.