Cum vede prof. univ. dr. Cătălin Nedelcea, vicepreședinte APR, rolul pe care îl poate juca APR pentru a acoperi nevoile reale ale comunității profesionale.
Există trei considerente importante de la care pornesc în argumentarea perspectivei mele asupra rolului pe care ar trebui să-l joace Asociația Psihologilor din România în dezvoltarea acestei profesii.
În primul rând, consider că psihologia românească este angajată într-un proces de dezvoltare care mai are încă pași importanți de parcurs, proces în care APR poate și ar trebui să joace un rol important.
În cel de-al doilea rând, consider că aparțin unei generații anume de psihologi, mai precis primului val, care a început să umple golul de aproape douăzeci de ani existent în profesia noastră după desființarea facultăților de psihologie de către regimul comunist. După aproape treizeci de ani de la reînființarea studiilor de psihologie în România în 1990, această generație este plasată prin curgerea timpului în ipostaza de a se confrunta cu responsabilitatea ghidării acestei profesii în tranziția către modelele curente de practică, impuse de dezvoltarea domeniului psihologiei la nivel internațional.
În cel de-al treilea rând, consider că există o serie de responsabilități personale care derivă din natura rolurilor pe care mi le-am asumat, mai precis acelea de psiholog practician, profesor universitar și reprezentant al psihologilor în organizații precum APR. Astfel, aducerea unei contribuții cât mai relevante la dezvoltarea psihologiei în România constituie pentru mine o misiune personală iar rolul de reprezentant al psihologilor în cadrul APR constituie unul dintre instrumentele cele mei importante pentru realizarea acestei misiuni.
Revenind la subiectul principal – care este rolul pe care APR ar trebui să-l joace în această profesie? – opinia mea este că acesta poate fi definit prin intermediul a patru piloni de bază, prezentați în continuare.
Poate cea mai importantă provocare cu care este confruntată APR este aceea de a consolida cadrul științific al școlii românești de psihologie, prin promovarea modelului ”scientist-practitioner”, adică un model al practicii ancorate în știință și descoperirile științifice.
Psihologia este un domeniu științific relativ nou și emergent, care acumulează permanent și în ritm destul de accelerat noi contribuții științifice și rezultate empirice cu relevanță indiscutabilă pentru practica profesiei. Transferul rezultatelor cercetării științifice la nivelul practicii este un proces de multe ori dificil, care nu are nicidecum caracter implicit și trebuie ca atare stimulat și susținut prin demersuri formale. Din această perspectivă cred că unul dintre principalele roluri pe care trebuie să-l joace APR este acela de diseminare sistematică a informației științifice către psihologi, în toate formele accesibile, precum ar fi organizarea de conferințe și alte evenimente științifice, diseminarea directă și continuă de informații prin canalul de știri (newsletter) sau facilitarea accesului la surse relevante de informație științifică. Un eveniment major și cu valoare emblematică ce marchează această direcție de acțiune este reluarea, după aproape 10 ani de întrerupere a acestei tradiții științifice, a Conferinței Naționale de Psihologie, organizată de către APR. Următoarea ediție a conferinței va avea loc în anul 2019, la Cluj-Napoca.
Dincolo de diseminarea informației științifice, pentru creșterea nivelului de calitate în practicarea psihologiei, la fel ca și pentru o mai bună ancorare în știință a practicii psihologiei sau creșterea statutului acestei profesii în societatea românească, este necesară definirea de ghiduri de bune practici sau standarde profesionale pentru psihologi, aspect pe care-l consider a defini un al doilea pilon important al rolului APR în profesie.
Rolul APR ar trebui să fie din acest punct de vedere complementar cu cel normativ și de reglementare a profesiei jucat de către Colegiul Psihologilor din România și bazat pe colaborarea cu CPR.
Astfel, APR va trebui să joace un rol determinant în dezvoltarea ghidurilor de bune practici pentru psihologii din diferite domenii aplicative (clinic, educațional, organizațional), pe baza expertizei acumulate la nivel internațional în domeniul psihologiei și să colaboreze cu CPR pentru implementarea acestora la nivelul profesiei.
În mod similar pot fi privite și alte două demersuri pe care le consider maximal importante, mai precis dezvoltarea unui nou cod etic al profesiei de psiholog și definirea unor standarde relevante pentru formarea profesională a psihologilor, de asemenea în acord cu evoluția domeniului la nivel internațional. Ceea ce va trebui să asigure APR la modul fundamental în aceste două proiecte este, pe de o parte dezvoltarea documentelor relevante (codul și standardele) în acord cu evoluția domeniului, iar pe de altă parte implicarea ca partener de discuție al CPR în implementarea lor.
Reprezentarea psihologilor în raport cu alte organizații relevante ar trebui să constituie din punctul meu de vedere un alt pilon fundamental al rolului și misiunii APR. Această direcție de acțiune presupune componente multiple, dintre care unele sunt plasate la nivel național iar altele la nivel internațional.
Consider că APR ar trebui să joace un rol important în reprezentarea intereselor psihologilor în primul rând la nivel național, în relație cu o serie de alte organizații cum ar fi CPR, diferite instituții în care psihologii își desfășoară activitatea sau organisme ale statului, precum și la nivel internațional, în raport cu diferite organizații relevante de psihologie, cum ar fi IUPsyS sau EFPA.
Dacă la nivel național scopul principal este promovarea intereselor psihologilor și consolidarea statutului social al profesiei de psiholog, la nivel internațional scopul principal este acela de aliniere a standardelor naționale la standardele internaționale de formare și practică în domeniu, în vederea unei cât mai bune racordări a psihologiei românești la evoluția domeniului.
În sfârșit, dar nu în ultimul rând, cred că un alt pilon major al rolului APR în profesie trebuie să fie acela de a dezvolta un spațiu de discuții și dezbatere pentru psihologi, având ca scop dezvoltarea unui sentiment al comunității profesionale. Psihologii români au funcționat doar într-o mică măsură ca o comunitate profesională după reglementarea profesiei în anul 2004 iar acest aspect este foarte important atât pentru buna funcționare, cât și pentru dezvoltarea profesiei în continuare. Sper că această direcție de inițiativă este evidentă din activitatea recentă derulată de către APR prin intermediul canalelor media (de exemplu newsletter-ul APR) și cred cu tărie că ea va trebui continuată și susținută în continuare pentru o perioadă îndelungată. Sper de asemenea că reluarea Conferinței Naționale de Psihologie în 2019 va marca un moment important în reconstruirea sentimentului comunitar al psihologilor români.
Desigur că toate obiectivele menționate în aceste rânduri nu pot fi atinse fără un volum semnificativ de muncă șTi fără implicarea unui număr mare de colegi, motiv pentru care profit de această oportunitate pentru a face un apel către toți colegii din țară să se implice în activitățile și proiectele APR. Cred că toate opiniile colegilor sunt importante și mai ales implicarea lor în proiectele care vor fi inițiate de către APR, numai împreună putem dezvolta școala românească de psihologie.
Prof. univ. dr. Cătălin Nedelcea este vicepreședintele APR, profesor universitar şi prodecan al Facultății de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei, responsabil cu coordonarea activităților de cercetare științifică și resurse umane. În domeniul psihoterapiei, formarea sa este una de factură integrativă, construită pe o bază experienţială, care include, alături de psihoterapii umanist-experienţiale, analiză reichiană, dramaterapie, gestalt-terapie, constelaţii familiale sistemice.
