„Iubirea este totul”

Fiind o lună care se concentrează mai mult pe iubire și pe cuplu (Sfântul Valentin, Dragobete), am ales ca temele din acest număr să fie despre relații, despre importanța lor în viețile noastre. Prima persoană care mi-a venit în minte când m-am gândit la relații sănătoase a fost Domnica Petrovai. Așadar, i-am propus să punem la cale acest interviu și a fost imediat de acord. Domnica nu s-a sfiit și a răspuns pe larg, deschis și cu drag întrebărilor mele. Mai jos găsiți perspectiva ei despre relațiile de cuplu, despre relații interumane în general și despre un subiect destul de important în perioada aceasta: relațiile dintre psihologi și ce beneficii ne-ar aduce o colaborare mai strânsă.

– Ai fost implicată în foarte multe proiecte de-a lungul carierei tale. Ce te-a determinat să te concentrezi pe terapia de cuplu?

Așa este, am inițiat și m-am implicat în multe proiecte de promovare a sănătății mentale a copiilor, familiei și adulților, însă am observat că spațiul cel mai valoros al evoluției personale este cuplul. Și pentru că este cea mai intimă relație și așteptările noastre sunt cele mai mari. Ne dorim să fim iubiți, doriți, apreciați, văzuți, înțeleși în această relație. Este relația în care proiectăm dorințele și neputințele noastre, relația în care ni se activează cele mai profunde vulnerabilități și provocări. În relația de cuplu ne menținem unul altuia vulnerabilitățile sau ne sprijinim să evoluăm, să fim oameni mai buni și să ne recăpătăm integritatea, să ne reîntregim. Și revenind la proiecte, sănătatea mentală și emoțională a copiilor depinde în primul rând de maturitatea emoțională a cuplului, așa copilul va avea spațiu emoțional să fie copil în propriul lui proces de explorare și descoperire cu siguranța și încrederea pe care i-o oferă părinții și relația lor. Toate încercările de a spijini copiii în dezvoltarea lor socio-emoțională fără implicarea și efortul direct și constant al părinților și al celorlalți adulți nu a avut rezultatele așteptate. Investiția educațională și emoțională cea mai valoroasă pentru un copil este investiția în procesul evoluției și transformării personale a părinților și a cuplului. Și în același timp, a profesorilor și educatorilor. Adulții conștienți de propriile lor vulnerabilități dobândite din relațiile lor anterioare, cu părinții, frați, surori, bunici, profesori, sunt adulții de care acum copiii au cea mai mare nevoie. Nu îl poți înscrie pe un copil la un curs de inteligență emoțională sau empatie, fără ca ele să fie o practică zilnică în familie și școală. Am lucrat  în ultimii 20 de ani în proiecte naționale și locale cu multe școli, diverse și cu părinți și profesori cu scopul promovării sănătății emoționale a copiilor. Și concluzia la care am ajuns este că schimbarea pentru copiii este dăruită și oferită numai de către adulți și, în consecință, acum sprijin o școală românească (Transylania College) care și-a asumat această responsabilitate, a unei transformări profunde, unde profesorii, psihologii alături de staff-ul școlii și părinți și-au asumat un proces de evoluție și schimbare. Starea de bine a copiilor depinde de părinte, profesor și relațiile pe care le are zi de zi. Acolo este nevoie de intervenția specialiștilor în psihologie. Știm din cercetare din fericire că intervenții în subiecte sensibile cum este bullying-ul sau educația sexuală sunt eficace numai dacă părinții și profesorii fac schimbări profunde. Să ne reamintim că educația noastră, a părinților și profesorilor s-a realizat într-o cultură punitivă, abuzivă și relații nesănătoase. Noi suntem cei care acum creștem copii, și pentru ca ei să aibă alte șanse pentru a fi oameni mai buni, împliniți și cu relații sănătoase, noi avem nevoie să ne sprijinim în evoluția și maturitatea noastră personală. M-a întrebat un părinte la o conferință dacă cred că noi toți ar trebui să facem psihoterapie și răspunsul meu imediat este DA. Fără un proces de lungă durară și sănătos terapeutic nu avem cum să nu dăm mai departe propriile noastre neputințe și vulnerabilități. Toți profesorii, psihologii, părinții, educatorii, cu toții avem nevoie de această muncă interioară. Pentru că putem face mult rău, datorită propriilor noastre frustrări și probleme emoționale nerezolvate.

– Și, totuși, ai ales să îți canalizezi energia către cuplu…

Cuplul este prima și cea mai intimă relație unde această muncă interioară devine o realitate, împlinire și oglindă zilnică a ta ca om. Ceea ce ești ca om se vede în această relație unică de iubire. Însă, cred ceea ce spunea Erich Fromm acum mulți ani, suntem capabili să iubim cu adevărat un om, nu să ne folosim de el, numai dacă suntem capabili de relații sănătoase, pe care el le numește de iubire cu mulți alți oameni. Prieteni, colegi, familie. Sunt două procese care se mențin și se potențează unul pe celălalt, munca în spațiul relației de cuplu și munca în spațiul celorlalte relații. Motiv pentru care acum mai mult ca oricând sunt conștientă de valoarea acestei relații. Și vorbesc în primul rând din viața mea de cuplu, pentru că, nu-i așa, suntem ceea ce trăim, nu ceea ce afirmăm de dragul atenției și validării. Ce mă motivează să caut, să înțeleg, să sprijin alte cupluri este dorința mea de a fi și de a avea o relație sănătoasă cu soțul meu și de a fi într-o familie sănătoasă. Avem amândoi dorința de a evolua pentru a fi oameni buni și de a ne crește copiii sănătoși și încrezători. Este primul meu gând și lucru pentru care sunt profund recunoscătoare, că împreună depunem acest efort constant, grija pentru cuplu și familie. Și ca să mă întorc la începuturile preocupării mele pentru cuplu, m-am îndrăgostit la 18 ani de un om care mi-a fost mulți ani cel mai bun prieten și alături de care am sperat că voi trăi pentru tot restul vieții. Și nu a fost așa, și mă întristez de fiecare dată când îmi reamintesc. Căsnicia s-a oprit după 13 ani, conștientă și eu și el că nu avem resursele pentru a ne sprijinii unul pe celălalt pentru viața de care avem nevoie. Dureros, însă acum privesc cuplul cu mai mult realist și am dobândit mult mai multă forță și putere eu ca femeie pentru nevoile unui cuplu cu provocările trecutului pe care îl avem cei mai mulți dintre noi. Preocuparea pentru cuplu are o motivație personală, îmi doresc să dau mai departe ceea binele pe care eu îl trăiesc în cuplu și îmi doresc o lume bună pentru copiii noștri.

– Ai fondat de curând Școala pentru Cuplu. Spune-ne câteva cuvinte despre proiect.

Școala pentru Cuplu este proiectul meu de suflet. Cred în relații fericite de iubire, conștientă fiind de istoria relațiilor de familie, de consecințele trecutului asupra capacității noastre de a iubi. Iubire înseamnă pentru mine să te simți în siguranță tu cu tine, să oferi siguranță și încredere celui apropiat, să-ți accepți vulnerabilitatea, să fii ierător și generos cu tine și cu oamenii dragi ție.

Suntem acum martori, fiecare dintre noi, a unui timp în care marea majoritate a cuplurilor trăiesc într-o profundă nefericire, detașare sau resemnare și am credința că este o mare nevoie de a ne aduna forțele pentru a schimba ceva profund în viața noastră și a cuplurilor și a adulților din România. Lipsa modelelor de relații sănătoase de cuplu, vulnerabilitățile pe care le avem cu toții din istoria noastră de familie și a contextului în care am trăit, comunismul, face dificilă sau aproape imposibilă viața satisfăcătoare de cuplu fără sprijin susținut și potrivit. Un cuplu are nevoie de prieteni care au relații frumoase și de o comunitate unde să trăiești alături de oameni cu relații frumoase. Acum ele sunt o raritate, din păcate. Mulți cred că așa ceva nu există, ceea ce este și mai grav. Sau mulți ascund și afișează o falsă fericire din rușine, teamă de judecată sau neîncredere.

Școala pentru Cuplu are ca și misiune educația cuplurilor, a femeilor și bărbaților pentru iubiri sănătoase și frumoase. Adesea, cu eforturi minime un cuplu care primește sprijin în primii ani de relație depășește criza, fără rupturi dureroase și ireparabile. Proiectele Școlii pentru Cuplu oferă servicii de terapie de cuplu și programe educaționale validate științific pentru cupluri cât și pentru cei care acum sunt singuri și vor să se pregătească pentru o relație. Programele adresate cuplurilor dezvoltate până în acest moment sunt Trai în doi, Vreau să iubesc din nou și O zi în doi, care au ca și scop oferirea unor abilități esențiale unui cuplu pentru a avea viața pe care și-o doresc.

Proiectele în lucru de care sunt foarte mândră și pe care le vom lansa curând sunt un newsletter dedicat cuplurilor cu recomandări pe care le pot aplica zilnic, un proiect educațional de promovare a masculinității și feminității sănătoase ce cuprinde o campanie de educație emoțională pentru și despre bărbați și un proiect pentru și despre femei și un program adresat adolescenților de educație a relațiilor romantice sănătoase. Un alt proiect pe care sper să îl lansăm cât mai curând este cel dedicat celor care acum se căsătoresc pentru a primi în dar un sprijin din partea Școlii pentru Cuplu. Și multe altele pe care le păstrez la surprize, plăcute!

– Plănuiești să lansezi și o formare continuă pe terapia de cuplu. Când să ne așteptăm la o lansare?

Da, mi-a plăcut din totdeauna să fiu în rolul de profesor și trăiesc o mare satisfacție când primesc vești bune de la psihologii pe care i-am supervizat și îndrumat. Cred că asta este menirea unui profesor, să îndrume, să pună în valoare un om și să sprijine terapeutul în procesul lui de dezvoltare. Formarea în terapia de cuplu intenționez să o lansez cel mai probabil în aprilie, regret că am amânat atât de mult, însă nu a depins de mine, ci de blocajele din partea colegiului psihologilor. Formarea va cuprinde module de formare, supervizarea și terapia de cuplu și individuală adresată celor înscriși. Chiar cred că primul pas pentru a fi un bun terapeut este ca tu să ai o relație bună de cuplu. Noi, terapeuții de cuplu, suntem comunitatea care ar fi bine să ofere un model al relațiilor sănătoase. Programul de formare l-am gândit în funcție de ce am aplicat eu în cei 20 de ani de practică clinică și psihoterapeutică – teoriile cognitiv-comportamentale, teoria schemelor, ACT, teoria atașamentului și informații validate științific din cercetări din psihologie cognitivă, psihologie socială, psiho-sexualitate, psihologia cuplului și a familiei.

– Care este importanța relațiilor în viețile noastre?

Esențială. Relațiile ne oferă siguranța și încrederea de care depindem zi de zi. Și întrebarea ta m-a dus imediat cu gândul la excepționalul text al istoricului Yuval Noah Harari, Sapiens – Scurtă istorie a omenirii care vorbește despre răul pe care oamenii și-l fac unii altora și nevoia de a devenii mai conștienți de ce vrem să devenim. Suntem mai puternici decât oricând înainte, dar nu prea știm ce să facem cu acestă putere. Încă și mai rău, oamenii par mai iresponsabili ca oricând….Există ceva mai periculos decât niște zei nemulțumiți și iresponsabili care nu știu ce vor? Și, dacă ne reamintim că auto-controlul este mult mai linitat decât ne imaginăm, și că resursele noastre emoționale sunt limitate și că ori de câte ori te protejezi, te aperi prin detașare, critică, judecată sau în orice fel într-o relație îți consumi din acele resurse limitate și că vei rămâne cu mai puțin pentru alte nevoi, atunci vă recomand să reflectați, conștient asupra a ceea ce alegeți să faceți zilnic în relații. Efortul conștient de a menține siguranța și încrederea cu colegii de muncă înseamnă un câștig pentru sănătatea ta mentală și emoțională și a relației de cuplu și cu prietenii și invers. Suntem interconectați și depindem unii de ceilalți și ori alegem să ne deschidem, să ne acceptăm vulnerabilitatea și fragilitatea, ori să ne protejăm și să stăm departe. Însă aceast departe înseamnă un cost emoțional mai mare față de asumarea unor relații. O rigidizare a minții și o adâncire a fricii și temerilor, îți menții convingerile de neîncredere, respingere sau abandon.

– Cum vezi în acest moment relațiile dintre psihologi? Cum le putem îmbunătăți?

Privesc acum comunitatea psihologilor ca fiind într-o mare suferință. Și ea reflectă vulnerabilitățile generației noastre nevindecate la cei mai mulți. În această profesie cu siguranță nu se aplică zicala, fă ce spune preotul nu ce face el! Nevindecați, netratați, în cabinet ne rănim noi pe noi și îl rănim pe cel din fața noastră care a venit să ceară ajutor. Este o chestiune de responsabilitate, grija pentru sănătatea noastră mentală și starea noastră de bine și a relațiilor noastre de siguranță.

Cooperarea și colaborarea am întâlnit-o rar, deși este adesea declarată public. Cred că neîncrederea, nesiguranțele și îndreptățirea, narcisismul sunt atât de prezente încât fac imposibilă  sau dificilă cooperarea. Sunt ori găști și așa zise loialități de grup, toxice și abuzive în jurul unor psihologi dornici de admirație și validare ori psihologi care stau singuri în cabinetele lor cu atât de multă neîncredere în orice formă de colaborare sau parteneriat.

Profesia de psiholog clinician și psihoterapeut implică cel puțin o dublă vulnerabilitate, unu este datorată motivului pentru care foarte mulți au ales profesia înainte de a parcurge ei un proces terapeutic de lungă durată, consistent și sănătos. Și relațiile terapeutice devin un spațiu tulburător al unui joc între vulnerabilitățile terapeutului și ale pacientului, un spațiu ce poate hrăni cu ușurință nesiguranțele terapeutului care acum are putere asupra altui om. Însă se rănește pe el și se adâncește în nesiguranțele lui. Și al doilea risc este determinat de însuși natura muncii de zi cu zi. Expunerea la suferința zilnică, la nevoia clienților sau pacienților de a li se oferi siguranță și încredere implică un efort și auto-control special, adesea o reactivare a propriilor vulnerabilități. Ceea ce înseamnă o grijă pentru sănătatea mentală și emoțională suplimentară. Este și motivul pentru care incidența depresiei, a anxietății și narcisismului sau a altor tulburări de personalitate este atât de mare în rândul terapeuților. Ce ar fi de făcut? Să fim cu grijă fiecare dintre noi. Aș fi tentată să spun că ar trebui să vină de undeva de sus schimbarea, însă nu mai am această fantezie. Cred în efortul fiecăruia, a fiecărei echipe, cred în evoluția personală care inspiră și ne inspiră. Pentru mine loialitatea unor buni prieteni din zona profesională m-au salvat de la multe dezamăgiri prin care am trecut pentru că am contribuit și eu la un moment dat la îndreptățirea și narcisismul multor colegi.

– Ce beneficii ne-ar aduce o colaborare mai strânsă în această breaslă? Cum vezi această colaborare?

Cred că principalul beneficiu este sănătatea noastră mentală. Ne scutim de multă suferință zadarnică. Și, deși sunt o introvertă și am multe momente în care am nevoie să lucrez și să creez singură, proiectele bune cu adevărat sunt doar ale unei echipe. Nimic din ce am făcut eu până acum nu mi se datorează exclusiv. Sunt oameni valoroși care au contribuit. Și fiecare om are darurile lui și doar așa suntem congruenți noi cu noi și producem schimbarea de care avem cu toții nevoie. Cum altfel să strigăm în gura mare despre relații sănătoase când noi suntem incapabili să le construim? Când întâlnesc terapeuți care își bârfesc și judecă pacienții, își bârfesc și judecă colegii îmi reamintesc cât de lung va fi drumul de maturizare și însănătoșire a noastră ca popor. Cred că suntem atât de vulnerabili încât va fi nevoie de multă muncă pentru a recrea acele comunități sigure care crează pentru un scop atât de nobil și esențial pentru supraviețuire cum este sănătatea mentală a omenirii.

– Cum vezi rolul unui psiholog în societate/comunitate? Care sunt intervențiile cu un impact crescut pentru comunitate?

În primul rând să devină un model de grijă și preocupare față de sănătatea mentală, să devină congruent cu ceea ce spune că oferă. Cred că este un pas esențial, altfel mulți și-au pierdut, și pe bună dreptate încrederea în terapie. Cred că aici e nevoie să investim, în sănătatea noastră mentală, în relația noastră de cuplu, în relațiile cu colegii noștri. Intervențiile cu impact crescut sunt ori cele preventive, cum e exemplu proiectul Școlii pentru Cuplu pentru cei care acum se căsătoresc, ori intervenții în comunitatea în care muncim, cum este proiectul școlii Transylvania College. Sunt influențați de sănătatea mentală a celui de lângă noi și de siguranța și încrederea trăită zilnic. Intervențiile care au ignorat relațiile de siguranță au avut efecte contrare. De exemplu, în urma campaniilor anti-bullying mulți copii au învățat mai multe despre cum să agresezi fără să fii prins sau în campaniile de prevenția tulburărilor alimentare cum să îți produci vârsături ca formă de a-ți menține greutatea. Ar fi bine să ne de-a de gândit înainte de a implementa un proiect.

– Ce putem face fiecare dintre noi, psihologii, pentru a ajunge mai ușor la persoanele care au nevoie de serviciile noastre?

Să fim mai prezenți acolo unde își petrec timp, la muncă, în școală. Și să fim mai atenți la nevoile lor. Dacă ne uităm la câți experți de parenting sau de cuplu oferă servicii accesibile și sunt din afara profesiei și câți psihologi specializați au servicii deschise către comunitate atunci cred că ar fi momentul să ne deschidem mai mult nevoilor lor reale. Un efort de a contribui la însănătoșirea acestui popor din punct de vedere a sănătății mentale ar fi o încredere câștigată. Și, cred eu, mult așteptată.

– Care sunt provocările cu care te-ai confruntat ca psihoterapeut în România? Cum ai grijă de tine?

Încep cu grija pentru mine. Am rutine aproape zilnice de scris, sport, yoga, plimbări în natură și multe momente pe care le petrec cu și pentru familie. Asta este sănătate curată! Nu las lucrurile nerezolvare, mai ales în relații pentru că mă apasă și îmi dau o stare de tensiune. Scriu și vorbesc numai despre ce practic zi de zi, conștientă fiind de efectele inverse ale falsului și imposturii asupra mea și oamenilor pe care îi iubesc. Mi-am dorit să experimentez în primii ani de carieră, am lucrat pentru ONG-uri, Universitate, Ministerul Sănătății la Centrul Național de Sănătate Mentală și diversitatea m-a învățat foarte multe. Acum, de câțiva ani simt nevoia să mă așez și să construiesc o companie și o Școală unde să-mi valorific experiența de viață. Am investit mult în formarea mea, cărți, conferințe, cursuri, mi-am dorit să întâlnesc oameni de la care să învăț și care să mă inspire și mă bucur că am ales așa. Am combinat mereu munca în cabinet, care a fost constantă, cu munca în și pentru comunitate și cred că este unul dintre motivele pentru care mă simt cu picioarele pe pământ și așezată ca om.

– Un gând de final pentru psihologi și unul pentru cupluri…

Iubirea este totul, un mesaj care poate vi se pare pueril, însă așa este. La începutul relației mele cu soțul meu, îmi reamintesc că i-am spus asta și a râs de mine, nu m-a crezut, însă acum după anii trăiți așa, cu iubire, și el are aceeași credință, cea în iubire! Să o prețuiți atunci când o aveți pentru că este cel mai valoros lucru ce există pe lumea asta și să vă pregătiți cu toată forța să o dobândiți când încă nu ați simțit-o!

 

Gina Enache este psihoterapeut cognitiv-comportamental la Mind Education Health și președinte al Asociației Choice. Este interesată de psihoterapie de cuplu și de promovarea sănătății mentale pe înțelesul oamenilor din afara domeniului

Add comment

Arhivă Ediții

Pagina de Facebook APR