Dacă am fi raționali, ar fi simplu. Am căuta informații despre intervențiile care ne asigură un maxim de sănătate, am compara argumentele științifice, le-am aplica și am merge mai departe. Însă în realitate nu e așa deloc. Mintea noastră are un efect alambicat asupra deciziilor pe care le luăm în legătură cu propria noastră sănătate. Astăzi vom vorbi despre cum ne afectează mintea starea de sănătate și șansele de supraviețuire via moralitate.
Să luăm ca exemplu un succes indubitabil al medicinei: vaccinurile.
Acestea sunt eficiente și sigure, nu cauzează autism și sunt promovate cu încredere de Organizația Mondială a Sănătății. În ciuda acestor fapte, mișcarea antivaccinare a luat amploare, inclusiv în România. Mai mult, încercările explicite de a corecta și a combate concepțiile greșite despre vaccinuri, prin oferirea de argumente științifice solide, tind să aibă fix efectul opus sau de bumerang – mai degrabă întăresc convingerile persoanelor care se opun vaccinării. De ce se întâmplă asta?
Psihologii explică acest fenomen prin intermediul procesului cognitiv denumit „motivated reasoning”, adică utilizarea rațiunii în slujba convingerilor pe care deja le avem. Adesea îi spunem „bias de confirmare”. Mai precis, deși avem impresia că ajungem la concluzia că ceva că este bun sau rău în urma unui proces de gândire la rece și bazat pe argumente obiective, adevărul este că, de cele mai multe ori, suntem mânați de emoții și intuiții (adică procesări implicite de informație – vezi S1 în Gândire rapidă, gândire lentă de Daniel Kahneman), pe care apoi le raționalizăm.
Cum ne afectează moralitatea sănătatea
O cercetare recent publicată în Nature Human Behavior arată că părinții care ezită să-și vaccineze copiii au anumite preocupări morale mai accentuate decât părinții care sunt pro-vaccinare.
Studiul construiește pe baza teoriei fundațiilor morale a psihologului Jonathan Haidt – unul dintre cei mai influenți 50 de psihologi în viață la nivel internațional –, teorie prezentată pe larg în excelenta sa carte, Mintea moralistă: De ce ne dezbină politica şi religia?.
Pe scurt, Haidt a studiat valorile sau principiile morale în diverse culturi ale lumii și a identificat 6 valori principale (vezi și aici) în funcție de care judecăm că un comportament este bun sau rău:
- grija față de ceilalți (vs. vătămare): preocuparea pentru bunăstarea și protejarea celorlalți;
- dreptatea și corectitudinea (vs. trișare): preocuparea pentru proporționalitate, echitate, egalitate;
- loialitatea față de grupul de apartenență (vs. trădare): preocuparea pentru identificarea cu poporul, familia, comunitate;
- respectul față de autoritate și ierarhia socială (vs. subminare): preocuparea pentru subordonarea față de și reverența pentru tradiții și autoritate;
- puritatea și sfințenia (vs. degradare): preocuparea față de sacru, decență și evitarea contaminării fizice sau „sufletești”;
- libertatea (vs. oprimare): preocuparea pentru autonomie și opoziția față de constrângeri.
Valorile identificate de Haidt sunt universale, însă, în funcție de cultura și familia în care am crescut, fiecare dintre noi tindem să ne centram mai mult pe unele și mai puțin pe altele.
Privind lucrurile din această perspectivă, am crede că părinții care se opun vaccinării o fac pentru că se tem că în acest fel copilul lor să nu aibă de suferit (insuficientă grijă față de pacient din partea sistemului medical), ori pentru că ar gândi că companiile farmaceutice, care au un interes financiar, sunt necinstite (lipsa dreptății și a corectitudinii). Însă studiul publicat în Nature Human Behavior ne demonstrează că acești părinți nu au preocupări mai mari nici în ceea ce privește principiul moral al grijii, nici principiul moral al dreptății.
De fapt, părinții care se opun vaccinării nu se raportează mai mult la aceste două principii morale decât ceilalți părinți, care își vaccinează copiii. Părinții anti-vaxxeri accentuează însă de două ori mai mult principiile purității și al libertății comparativ cu părinții care își vaccinează copiii.
Altfel spus, reticența acestor părinți de a-și vaccina copiii derivă din teama de contaminare cu substanțe toxice (vs. principiul purității) și din percepția îngrădirii libertății de alegere (vs. principiul libertății).
CAUZA ESTE ȘI SOLUȚIA.
Studii anterioare arată că, atunci când vorbim cu cineva care se raportează diferit de noi la principiiile moralității, cea mai mare greșeală pe care o putem face este să ignorăm valorile acestora și să ne construim discursul pe baza propriilor valori. Cele mai mari șanse de reușită ale unei conversații de acest tip le avem atunci când re-încadrăm argumentele și le adaptăm la valorile celor pe care vre, să-i convingem.
De exemplu, când liberalii încearcă să-i convingă pe conservatori de legitimitatea căsătoriilor între persoanele de același sex, au tendința să facă apel numai la principiul grijii și al dreptății, cele care au cea mai mare valoare pentru liberali. Însă mesajul devine convingător pentru conservatori abia atunci când argumentul ține cont și de celelalte trei valori, cele care sunt foarte importante pentru aceștia: loialitatea față de grupul de apartenență, respectul față de autoritate/tradiții și puritate.
Similar, autorii studiului referitor la preocupările morale ale părinților anti-vaccinare recomandă formularea mesajului pro-vaccinării construind pe baza celor două valori pe care aceștia le prețuiesc în mod special. Și anume:
- „Întărește imunitatea copilului tău în fața bolilor! Ține-l departe de infecții – Vaccinează-l!” (principiul purității)
- „Asumă-ți personal responsabilitatea pentru sănătatea copilului tău! Vaccinurile îl ajută pe copilul tău și pe ceilalți să fie liberi să ducă o viață fericită și sănătoasă!” (principiul libertății).
Iată, așadar, de ce e atât de important ca, înainte să încercăm să schimbăm comportamente ce au impact la nivel social, să înțelegem mecanismele care stau la baza atitudinilor care le generează. Valorile bat faptele – oricât de contra-adaptativ ni s-ar părea asta.
Odată ce înțelegem și acceptăm acest mecanism – profund uman – de raportare la realitate, avem la dispoziție o modalitate eficientă de a discuta cu oameni diferiți decât noi din punct de vedere moral, dar și de a demonta mituri și a schimba concepții eronate legate de sănătate.
Victor Bohuș
Victor Bohuș este absolvent al masteratului Psihologie clinică, consiliere psihologică și psihoterapie din cadrul Universității Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca. Este pasionat de cercetarea funcționării minții umane, iar printre interesele sale specifice se numără psihoterapia, psihologia interculturală și psihologia evoluționistă.