E foarte posibil ca această întrebare sa sune contra-intuitiv, poate chiar paradoxal. Cu toate astea, e în interesul nostru să răspundem la ea.
Dacă te-aș întreba care sunt obiectivele tale, cel mai probabil mi-ai spune ceva legat de carieră: mi-ai spune, poate, că vrei să îți dezvolți niște abilități ce te pot ajuta să primești o promovare. Sau poate ai în minte un obiectiv personal pe care vrei să îl atingi în acest an. E foarte ușor să lăsăm la o parte relațiile din ecuația priorităților zilnice, iar asta nu ar fi deloc în interesul nostru.
Ziua are 24 de ore pentru toată lumea. Iar dacă la nivelul atenției tale, când vorbim de obiective, apare spontan preocuparea pentru carieră, cel mai probabil o mare parte din resursele tale de timp și energie se îndreaptă în această direcție. Ceea ce nu e un lucru rău în sine, vine cu beneficii, iar societatea chiar încurajează aceste preocupări.
Pe de altă parte, relațiile sociale sănătoase, semnificative, au o serie de implicații pentru starea de bine, sănătatea mentală, longevitate, calitatea vieții și altele, după cum urmează:
- Singurătatea percepută este un factor de risc semnificativ pentru mortalitate, egal cu sau mai mare decât fumatul, obezitatea, sedentarismul, mediul poluat sau consumul excesiv de alcool. Surprinzător?
- O meta-analiză care a inclus 148 de studii și peste 300.000 de participanți indică o șansă de supraviețuire cu 50% mai mare a participanților cu relații sociale mai puternice, efect ce se menține indiferent de vârstă, sex, starea inițială a sănătății, cauza morții sau perioada utilizată pentru follow-up.
- În context terapeutic, relația clientului cu terapeutul este foarte importantă, calitatea alianței terapeutice fiind asociată cu succesul terapiei, indiferent de paradigma studiată (cognitiv-comportamentală, psihodinamică etc.)
Mai mult decât atât, oamenii sunt animale sociale prin definiție. Prin empatie, avem abilitatea de a împărtăși starea emoțională a celuilalt și de a fi afectați de ea, de a ne identifica cu alte persoane, de a le adopta perspectiva, permițându-ne să avem obiective comune, să cooperăm și să reglăm interacțiuni sociale complexe.
Având în vedere datele prezentate în studiile de mai sus și faptul că avem această abilitate înnăscută (empatia) care ne-a ajutat să supraviețuim de-a lungul evoluției noastre ca specie, ce este contra-intuitiv e să NU investim în dezvoltarea și menținerea unor relații cu sens în viața noastră.
De ce să facem loc pentru oameni în viața noastră?
În primul rând, este important să înțelegem că oricât de mult ne-am dori să ne dezvoltăm profesional, în absența contactului social autentic și în absența unor relații securizante este dificil să avem o stare de împlinire. Nu prea se scriu poezii despre examene, deadline-uri, sau promovări. Și “nimeni nu ajunge în terapie pentru că nu a rezolvat o problemă de matematică“, după cum ar spune profesorul Mircea Miclea.
În mod ideal, ne-am împărți bine timpul între nevoile de bază (somn, hrană, exercițiu fizic, sex), muncă, relațiile cu cei din jur și relația cu propria persoană.
În realitate însă, dacă toate obiectivele noastre sunt într-un singur domeniu, acestea tind să ne ocupe cea mai mare parte a timpului și atenției. Iar asta înseamnă că, automat, va scădea calitatea timpului petrecut în celelalte arii din viața noastră. De aceea e atât de necesar să ne prioritizăm în mod activ viața personală și să ne luăm relațiile cel puțin la fel de în serios precum cariera sau celelate obiective.
Food for thought:
- Care sunt oamenii cei mai importanți din viața mea?
- Cât timp petrec cu ei? În ce activități ne implicăm împreună?
- Cât de des port discuții despre mine însumi/ însămi, despre cine sunt cu adevărat și ce este important pentru mine? Cu cine am aceste discuții?
- Cum sunt relațiile mele cu colegii de la muncă? Ce îmi place? Ce aș vrea să fie diferit?
- Există oameni cu care m-am înțeles bine (poate foști colegi), dar cu care nu mai țin legătura? Sunt curios/curioasă în legătură cu ei?
- Când am cunoscut ultima oară o persoană nouă? Ce îmi aduc aminte din discuțiile purtate?
- Care sunt oamenii din viața mea pe care îi admir? Ce admir la ei? Le-am spus vreodată asta?
- Când a fost ultima oară când am avut o discuție importantă? Cu cine?
Mădălina Sava
Mădălina Sava este psiholog și psihoterapeut cognitiv-comportamental. Este pasionată de cercetare, iar experiența sa profesională se extinde în mai multe arii: psihoterapie și consiliere, marketing, design comportamental și dezvoltare de produs în domeniul software.